Un singur dor urban

07 mai 2010 | Clarisa Gîdea

Astăzi, populația globului a fost estimată la 6,819 miliarde de oameni, dintre care 3,451 locuiesc în mediul urban. Din 2007 a început prima perioadă din istorie când majoritatea populației locuiește la oraș. Organizația Mondială a Sănătății estimează că trendul se va păstra, așa că în 2020 șase din zece oameni vor fi orășeni. Chiar dacă oportunitățile sunt evidente, există și aspecte în care această inversare a raportului rural-urban nu este benefică.

Pe lângă zgârie-nori, mall-uri, acces la cultură și distracție, orașele aduc și amenințări la sănătatea celor care le locuiesc. Urbanizarea se asociază cu creșterea incidenței afecțiunilor legate de poluare, violență, salubrizare și expunerea la factori de risc cum sunt fumatul, dieta dezechilibrată, sedentarismul, consumul excesiv de alcool sau epidemiile aferente aglomerării.

Este clar că în orice loc există diferențe în ce privește sănătatea oamenilor, dar persoanele sărace din mediul urban suferă în mod deosebit, date fiind accesibilitatea scăzută la utilități, contextul social violent și predispoziția la comportamente cu risc.

OMS propune o serie de măsuri care ar trebui luate de autorități, dar în contextul acestor zile, triste și pentru sistemul public de sănătate, este aproape obscen să scriu că, de exemplu, sunt recomandate centre medicale specializate în patologia specifică fiecărei zone urbane. Ritmul urbanizării a depășit ritmul dezvoltării unei infrastructuri corespunzătoare.

Dar chiar dacă mijloacele care ne-ar ajuta să ne păstrăm sănătatea într-o formă mulțumitoare nu sunt încurajate în mod special, nu ne oprește nimeni să adoptăm singuri un comportament adecvat acestui scop.

OMS propune revizuirea infrastructurii orașelor pentru a facilita activitatea fizică, accesul la hrană sănătoasă și creșterea siguranței pe străzi. Infrastructura nu stă neapărat în puterea noastră, dar putem considera mersul pe jos sau cu bicicleta o alternativă reală la aglomerația din trafic și din mijloacele de transport. Suntem cetățeni ai unei țări în care încă se produce hrană naturală, iar țăranii din piețe sunt niște indicatoare prețioase pe drumul spre acest El dorado numit alimentație sănătoasă. Poate nu avem toți șansa unei grădini în jurul casei, dar parcuri în care să ne recreem există în orice oraș.

Lumea a ales drumul asfaltat. Putem acționa, luând în considerare consecințele pe care le aduce această alegere, sau putem să ne prefacem că blocurile sunt brazi, violența de pe străzi e frunzișul codrului, iar mașinile și tramvaiele valurile mării. Dar teiul n-o să scuture deasupra noastră decât medicamente.