Tinerii aceștia ce mai vor?

    „Lumea s-a schimbat, nu mai e ce-a fost!" afirmă o tânără generație de creștini americani. Nu este nici nouă și nici mare descoperirea cu pricina. Dar citind știrea „Noii creștini sunt preocupați de problemele globale" am identificat o nouă poziționare față de lume.

    Și ce mă atrage la acești tineri este premisa de la care pleacă: postura de creștinism minoritar. Bineînțeles, și eu știam că America e țară majoritar creștină: în care poți să crezi, să promovezi credința, să votezi un președinte protestant chiar dacă tu ești catolic.

    Cuvintele cheie, reperele tinerei generații de creștini sunt „implicare" și „relevanță". Asta mi-a atras atenția, pentru că nu găsesc aici un discurs de majoritar. Niciodată o forță dominantă nu-și va pune problema implicării, a coborârii la firul ierbii, a amestecului în păturile societății. Și nici a relevanței. Statul e ea. Legea e ea. Iar epoca trăită e, bineînțeles, una de aur. În schimb, implicarea și relevanța se cer întotdeauna opoziției, ca soluție la insensibilitatea și miopia puterii.

    Așa se face că, probabil sătui de majoritarul creștinism al părinților lor, tinerii creștini vor să dea și o altă față religiei. Iar unul din liderii acestor tineri a afirmat că „din perspectiva istorică, creștinismul a progresat atunci când a fost supus presiunii, când nu el a fost puterea dominantă." Fapt cât se poate de real, observația poate fi verificată istoric: cruciade, ev mediu întunecat, persecuții, discriminare. În plus, se pare că, ori de câte ori a dominat, creștinismul s-a bazat pe forță seculară, pe istorie de mii de ani, pe majoritate procentuală, pe autoritate dogmatică. Iar rezultatul de așteptat a fost o alienare de societate. De aceea creștinismul și-a supus popoare, deși întemeietorul lui Și-a câștigat doar oameni.

    Știu că într-o zi un tinerel a venit la Iisus... Voia să facă un bine, ceva care să-l implice, ceva care să fie relevant. Desigur, și să aibă ca premiu viața veșnică. Îndemnul final a fost acela de a dona capitalul majoritar (inclusiv a vinde averea și o da săracilor), de a-L urma pe Iisus. Altfel spus, de a deveni minoritar.

    Liderul tinerilor americani mai susținea că „nu e un lucru rău că trăim într-o lume în care nu toți ne împărtășesc credința creștină. Asta ne face să căutăm mai mult, să mergem la rădăcini." Deci asta vor tinerii?

Taguri:

tineret, crestini,

Recomandăm:

• Creștinii „cu numele” au nevoie de o strategie de maturizare
• Doliu în Egipt: Creștinii copți își plâng morții
• Vatican: Creștinii, cel mai persecutat grup
• 50.000 de creştini coreeni sunt persecutați
• Somalia: Islamiştii au decapitat un adolescent creştin
• „Putem vorbi împreună despre Dumnezeu?”
• Avatar 2 - resădirea lumii