Rugby homosexual (acesta nu este un articol de sport)

    Puține subiecte sunt atât de prezente pe agenda publică precum homosexualitatea. Nu am studiat în mod special mecanismul prin care continuă să i se impună publicului această agendă, însă e cert că activiștii homosexuali își merită banii. Duc o campanie de mari proporții și mare succes.

    Vulgari sau penibili în parade, ostentativi adesea pe stradă, înduioșători sau aprigi când își apără drepturile, huliți sau apreciați, homosexualii sunt foarte publicitați. Dacă am fi la un meci de rugby, am vorbi de echipa Homo care a mai câștigat câțiva metri și se apropie de terenul țintă.

    Dacă mă uit numai la ultima săptămână găsesc evenimente notabile: cu un „angajament personal” față de homosexuali și lesbiene, Hillary Clinton a cerut angajaților Departamentului de Stat să le spună tinerilor că homosexualitatea este OK. Ministerul american al muncii intenționează să pregătească o legislație care să permită concediu de creștere a copilului și homosexualilor. De Ziua tatălui, Obama a vorbit despre familia cu doi tați, după ce de Ziua mamei a vorbit de familia cu două mame. Grupuri creștine au reacționat faţă de poziția președintelui dar un purtător de cuvânt al Casei Albe a replicat că Obama nu a făcut altceva decât să fie un președinte pentru toți.

    Tot săptămâna asta revista Lavender a dedicat coperta unui pastor luteran, fervent critic al homosexualității, prins chipurile cu mâța-n sac. Omul a fost urmărit de un reporter sub acoperire la o întâlnire de consiliere spirituală a persoanelor cu orientări homosexuale.

    Care e, de fapt, miezul disputei. Istoric vorbind, Bisericile, și odată cu ele și statele, au respins categoric, atât orientarea homosexuală (ontologică) cât și practica homosexuală (situațională). Asta a făcut homosexualitatea să fie privită ca păcat, în orice instanță. Lucrurile sunt acum nuanțate. Există și varianta în care orientarea homosexuală e considerată neutră moral și varianta conform căreia homosexualitatea e la fel de bună ca heterosexualitatea. Ultima e clară. La prima e o chestiune de nuanțe – e neutru moral că ești homosexual, e rău să practici homosexualitatea.

    Lumea a devenit mult mai sensibilă la abuzuri și e foarte bine să fie așa. E numai normal ca orice om să fie protejat. Însă a considera homosexualitatea o normalitate presupune niște argumente care nu pot fi oferite în acest caz. Din punct de vedere creștin, Biblia nu lasă loc homosexualității. Din punct de vedere secular, nu s-a demonstrat niciodată clar că există o genă a homosexualității. Studiile se bat cap în cap. În 1993 un studiu favoriza ideea genei, în 2000 ea a fost mai degrabă infirmată. În 2007 a început alt studiu. Nu știu să se fi publicat vreun rezultat deocamdată. Ideea că dacă te-ai născut homosexual așa rămâi, e și ea disputată. Vezi colecția de materiale de pe site-ul Asociației naționale pentru cercetarea și tratarea homosexualității din SUA (organizație seculară, nu religioasă).

    Postura în care se află oamenii politici și statele, în general, e într-adevăr foarte delicată. Statul nu vrea să țină cont de chestiuni de etică religioasă. De aceea, evaluează situația doar pe baza argumentelor științifice. Dar, în condițiile în care și acestea sunt incerte și contradictorii, lucrurile rămân, în fond, tot pe mâna activiștilor homosexuali. Ei fac tot ce pot pentru a crea presiuni, pentru a folosi legislațiile existente sau a determina crearea altor legi în favoarea acordării drepturilor pe care și le doresc. Cum ar fi acela de a se căsători, de a crește copii, chiar și cu concediu de maternitate (sic!).

    Există și aici cele două fețe ale monedei. Pe de o parte, nimeni nu trebuie discriminat, homosexualii nu trebuie persecutați, etichetați, marginalizați și există un risc real în sensul acesta, care trebuie eliminat. Pe de cealaltă parte, nu poți numi homosexualitatea normalitate, doar pentru ca să creezi bazele nediscriminării și incluziunii. Și dacă homosexualitatea nu e normalitate, atunci nici nu poți da un copil să fie crescut de doi homosexuali.

    Problema e că Bisericile, la rândul lor, își schimbă opiniile. Votul din vara anului trecut al luteranilor, la Minneapolis , e cunoscut. Episcopalienii  vin din urmă. Frământarea continuă.

    Mai am o vorbă despre cât de discriminați (NU) sunt homosexualii. Companii uriașe precum 3M, Apple, Boeing, Delta Air Lines, Coca-Cola, Dell, eBay sunt doar câteva dintre cele 350 de companii care au primit un scor perfect de 100% în cadrul indicelui de egalitate corporativă produs de Human Rights Campaign. Indexul, realizat în toamna anului trecut, a evaluat tratamentul companiilor față de angajații homosexuali, bisexuali și transsexuali.

    De fapt, homosexualii au o problemă majoră cu drepturile pe care religia nu e de acord să li le ofere. Și tensiunea aici se naște, la intersecția autorității statului cu autoritatea bisericii pe anumite aspecte ale vieții homosexualilor. Dar iată că bisericile dau semne că fac un pas înapoi. Combustibil pentru activiștii homosexuali.

Taguri:

homosexuali,

Recomandăm:

• Toleranţă sporită faţă de căsătoriile homosexualilor, în SUA
• Marea Britanie vrea oficializarea relaţiilor gay în biserici
• Anglicanii revizuiesc politica privind clericii gay
• Două milioane de americani se declară gay
• SUA: OK să-i acuzi pe gay, dacă ai motive religioase
• Crește transmiterea HIV printre homosexuali
• Relaţiile homosexuale ar trebui permise, cred episcopalienii americani