Religia e pentru săraci. Sau nu?

02 sep 2010 | Alina Kartman

    Religia a fost, pe rând, pentru cei puțini, pentru cei slabi, pentru dușmanii poporului, pentru inculți, pentru săraci. Un sondaj Gallup dat publicității ieri pare să susțină cu procente faptul că religia vine la pachet cu sărăcia, în vreme ce, pentru bogați, credința nu are prea mare importanță.

    Sondajul a evaluat religiozitatea locuitorilor a 114 de țări și a descoperit că cei mai religioși oameni sunt cei care provin din țările sărace. Astfel, în țările cu o medie a PIB-ului per capita de sub 2.000$, nu mai puțin de 95% dintre locuitori au declarat că religia este importantă pentru ei. De exemplu, în Bangladeș, Niger, Yemen, Indonezia, Malawi și Sri Lanka cel puțin 98% din cei intervievați au răspuns că religia joacă un rol important în viața lor. În schimb, în țările cu un PIB de mai mult de 25.000$ per capita, proporția celor care se declară religioși este cu mult mai mică. În Marea Britanie, doar 27% dintre respondenți se declară religioși. Procentele încep să scadă când ne uităm la Rusia (34%), Franța (30%), Hong Kong și Japonia (24%), Danemarca (19%) și Suedia (17%). Cel mai scăzut nivel de religiozitate se găsește în Estonia, unde doar 16% au mărturisit că sunt credincioși.

    Mai greu de încadrat în șablonul sărăcie-religiozitate sunt Statele Unite, unde procentul celor care cred este de 65%. Interesant mi se pare și un sondaj de anul trecut, care a arătat că recesiunea economică nu a crescut rata participării americanilor la biserică, nici procentul celor care se declară religioși.

    Revenind la raportul publicat ieri, observ că Emiratele Arabe Unite se încăpățânează și ele să contrazică legătura între statutul socio-economic și religiozitate. Potrivit sondajului, 91% dintre locuitorii EAU sunt credincioși, în vreme ce doar 8% s-au declarat nereligioși.

    Surpriza sondajului este că exclude cazul foarte provocator al Chinei, a doua mare economie a lumii, despre care tocmai am citit că ar putea deveni cea mai mare țară creștină din lume. ST scria nu demult că rata creștinismului în China crește într-un ritm care uluiește analiștii.

    Având aceste 3 excepții, care nu sunt, cu certitudine, singurele, mi se întărește convingerea că e nevoie de mai multă precauție înainte de asumarea unei idei precum „religia este pentru săraci”. Pentru că deşi ar putea sătura pofta de cinism a unora, s-ar putea ca propoziţia să nu fie tocmai adevărată.