Relațiile de cuplu - ce NU trebuie să se schimbe!

Asemenea altor aspecte ale societății moderne, familia este un teritoriu în rapidă schimbare. Autoarea unui articol de fond, intitulat „Cum s-au schimbat regulile relațiilor în ultimii 50 de ani”, publicat de Christian Century vorbește despre câteva dintre aceste schimbări, într-o manieră care invită la comentarii.

Stephanie Coontz spune, în esența articolului ei, că sexul recreațional, cuplarea sau concubinajul sunt totuși rele mai mici decât cuplarea tinerilor de către părinți sau lipsa emancipării sexuale a femeii de acum 50 de ani.

Ușor de remarcat, Coontz scrie cu oarecare detașare, din perspectiva unui sociolog care observă, analizează, caută tiparele și încearcă să prevadă unde conduc tendințele. Chestiunea este că, în timp ce sociologul poate, după un timp, să revină asupra subiectului, poate revedea datele și își poate ajusta interpretările, indivizii își trăiesc viața o singură dată. Ei nu se pot întoarce la vreun moment din viața lor și să își ajusteze traiectoria.

Sigur că trebuie să fim conștienți de tendințe și să valorificăm munca cercetătorilor. Dar între timp avem de luat decizii. Aceste decizii ne modifică viața într-un mod ireversibil. Întrebarea este: Avem o bază solidă pentru opțiunile noastre actuale?

Au fost și în trecut perioade de derută cu privire la capacitatea căsătoriei de a răspunde provocărilor generate de egoism și nesiguranță personală, structuri sociale opresive, tradiții insensibile la nevoile emoționale. La acestea Iisus a răspuns cu o simplitate care nouă nu prea ne place, trimițându-ne la origini: „Oare n-ați citit că Ziditorul, de la început i-a făcut bărbat și femeie ... și ei doi vor fi un singur trup? Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă."

Apelând la originea divină a familiei, sigur că nu putem să considerăm că tot ceea ce s-a acumulat de-a lungul secolelor în instituția familiei, chiar în societățile creștine, reflectă proiectul inițial. Sunt necesare schimbări, dar nu în afara acelui proiect.

Pentru cei care au avut mai puține ocazii să cunoască materialul biblic referitor la relații și familie, voi aminti cateva pasaje. Ele sunt foarte avangardiste pentru că, din nefericire, au fost în bună măsură ignorate. Reciprocitatea dintre genuri este exprimată în Cântarea Cântărilor: "Prea iubitul meu este al meu, și eu sunt a lui" (2:16) și de Pavel: "Supuneți-vă unii altora" (Efeseni 5:21). Inițiativa feminină nu este o invenție recentă: "Vino, iubitule, haidem să ieșim la câmp, să rămânem noaptea în sate! Dis de dimineață ne vom duce în vii, să vedem dacă a înmugurit via, și dacă au înflorit rodiile. Acolo îți voi da dragostea mea." (Cântarea Cântărilor 7:11.12). Cred că aceste exemple sunt suficiente ca să trezească dorința după mai mult...

Revenind la articolul din Christian Century, trebuie notat că în text este reflectată o zonă destul de îngustă a umanității (fără ca aceasta să fie neapărat o vină): societatea occidentală, clasa de mijloc, populația universitară, beneficiară comodă a sacrificiilor multor generații care le-au pus la dispoziție ceea ce au nevoie ca să le poată acum critica, dezavua și abandona. Autoarea vorbește despre tinerele care "se simt perfect confortabil ca să exceleze în sport și să aspire la succes în carieră". Cine se identifică pe sine aici? Și sunt doar două criterii din multe altele...

În articol - în partea despre contemporaneitate - lipsesc copiii, lipsesc cei de vârstă medie și înaintată, cei cu probleme de sănătate sau cu alte dezavantaje, cei apăsați de consecințele erorilor în relații, și mulți alții. Pentru cât timp va fi cineva fericit că și-a obținut satisfacția emoțională sau sexuală cu prețul ignorării celor care ne-au adus până aici și al iresponsbilității pentru viitorul umanității?

Este de înțeles că fiecare cercetător șterge tabla și o ia de la capăt, observă, analizează, critică, propune, invită la experimente, revine să cuantifice rezultatele. Dar eu am o singură viață, doi părinți și trei copii. Cu acestea nu mă pot juca de parcă ar fi doar niște statistici. Vreau mai mult și cred că pot mai mult.

Adrian Bocăneanu este director de Relații Externe în cadrul Centrului Media Adventist și scrie pentru rubrica ST Guest Contributors.

Taguri:

relatii, relatii romantice, casatorie, casnicie,

Recomandăm:

• Ce se-alege de inimile frânte? (varianta creştină)
• Tot mai multe căsătorii se sfârșesc în primii cinci ani
• Relațiile romantice, o cursă cu obstacole pentru tinerii creștini
• Pentagonul a dat OK-ul pentru uniunile gay
• Studiu: Cei căsătoriți luptă mai bine contra cancerului
• Cultura căsniciei ar putea salva economia Americii
• Cum să faci faţă şocurilor matrimoniale