Reechilibrare roți, cu lapte

Un site de știri din România a publicat un scurt articol despre sănătatea oaselor. În principiu, e vorba de calciu și vitamina D, care sunt în mod cert implicate în metabolismul sistemului osos. Certitudinile însă nu merg așa departe cum am vrea, iar afirmații de genul "laptele reprezintă o sursă bogată de calciu" n-ar trebui să fie asociate implicit cu ideea că trebuie să bem zilnic lapte sau iaurt, nu mai zic de mâncat brânzeturi.

​Calciul este unul dintre mineralele importante pentru organismul uman: menține structura oaselor și dinților, e implicat în coagularea sângelui, în transmiterea impulsului nervos și în menținerea ritmului regulat al contracțiilor inimii. E evident, avem nevoie de calciu.

O greșeală majoră ar fi să începem să ne îndopăm cu toate substanțele de care aflăm că avem nevoie. În primul rând, n-am reuși pentru că substanțele care pot fi consumate în stare pură sunt foarte rare, și ca să ne hrănim mâncăm alimente, nu principii alimentare. În al doilea rând, nu tot ce înghițim se absoarbe. În cazul lactatelor, calciul pe care îl obținem din ele vine la pachet cu grăsimi mai multe decât avem nevoie (motiv pentru care au apărut lactatele cu conținut scăzut în grăsimi, degresate).

​​​Laptele provenit de la diferite mamifere conține proporții diferite de nutrienți și minerale, corespunzătoare nevoilor de creștere și dezvoltare ale fiecărei specii. Un medic spunea la un moment dat, foarte expresiv, că laptele e bun: cel de vacă pentru vițel, cel de mamă pentru copil.​

​Ideea studiilor care analizează necesarul zilnic pentru diverși nutrienți nu este să ne alinieze pe toți la a înghiți fix atâtea grame de grăsimi, fix atâtea de zaharuri, fix atâtea unități internaționale de calciu și tot așa. Important este să cunoaștem limitele în care corpul nostru funcționează cel mai bine.

Unul din cele mai frumoase concepte din medicină mi se pare că este homeostazia. Conceptul de homeostazie se referă la proprietatea unui organism de a menține, în limite foarte apropiate, constantele mediului său intern. De exemplu, a menține nivelul calciului din sânge între 9 - 11mg/100 mL. Nu fix 9 sau 11, nici 10 că e la mijloc, ci oriunde între 9 și 11. Practic, am putea spune că homeostazia este ca o fântână arteziană cu multe, multe cascade, în care volumul de apă e constant. Dacă apa dintr-o cascadă nu curge cum trebuie, dezechilibrează toate celelalte cascade, într-o măsură mai mică sau mai mare, în funcție de debitul ei normal.

Același lucru se întâmplă și în corpul uman: când unul dintre sisteme nu funcționează la parametrii normali, le decompensează și pe celelalte. Și prea puțină, și prea multă apă înseamnă dezechilibru. Lipsa crudităților din alimentație poate să fie la fel de rea ca a trăi cu 5 salate pe zi. Lipsa alimentelor care conțin calciu are efecte negative, după cum și consumul zilnic de lapte are consecințele lui nesănătoase. Până la urmă oamenii sunt ca niște mașini: merg cel mai lin când au roțile echilibrate.

Taguri:

lapte, calciu, homeostazie, vitamina d, alimentatie,

Recomandăm:

• Ungaria introduce taxa pe sare, zahăr și grăsimi
• Burgerii încă se vând mai bine decât salatele
• 4 lucruri care confirmă că „un măr pe zi ţine doctorul departe”
• Reclamele pentru junk food îi influenţează pe copii
• Ungaria introduce „taxa pe chipsuri”
• Mâncarea „perfectă” dăunează grav sănătății
• Curcubeul care îţi protejează sănătatea