Până la urmă bun e ce-mi place, nu?
Am citit în presă că rețelele sociale contribuie la scăderea moralității. Mi se pare cât se poate de logic și predictibil. Există o dezinhibare evidentă în spațiul virtual. Nu doar în spații virtuale private (messenger, chat), ci și publice (precum rețelele sociale). Inhibițiile de etichetă dispar mult mai rapid pe internet decât în realitate. Joculețele, testele, cadouașele, bezelele și toate micile gadgeturi socio-virtuale ne ispitesc la o vulnerabilizare aproape imposibilă în spațiul public real. Păcăleala de intimitate oferită - promisiunea că numai prietenii văd anumite lucruri - funcționează mai degrabă ca o invitație de a-ți lărgi cercul de prieteni.
Unii caută să țină ștacheta seriozității sus, să evite ludicul pe care ți-l vâră sub nas sau indiscreția amuzantă la care te momesc aplicațiile și utilizatorii fideli. Cel mai bine reușesc să se păstreze detașați utilizatorii sporadici și neinteresați sau cei foare pragmatici, interesați doar de avantajele business ale rețelei. Ceilalți, încet-încet, descoperă că inhibițiile dispar și sunt gata să experimenteze ceva în plus. În sensul ăsta, rămânem aceiași copii care incurabil tânjesc. Numai că pe net pare mult mai ușor să recunoști asta. Dacă în lumea reală ești ostracizat (de multe ori cu ipocrizie, desigur) pentru comportament imatur, iresponsabil, imoral, în rețelele sociale nu prea se duc războaie deontologice. Sau se mai duc, dar adevărul e că spre deosebire de lumea reală, ești atât de liber să-ți pese sau nu...
Să nu mă bănuiți că am încercat să analizez complex rețelele sociale. Poate o să încerc și asta odată. De data asta, reflectez așa din mers la tiparul dinamicii psihologice și comportamentale a oamenilor. Dincoace de straturi suprapuse de responsabilitate, etichetă, maturitate, precauție, coduri și norme, realitatea noastră sufletească hrănește aceeași „ineluctabilă” (vorba colegului meu) înclinație de a fi noi înșine, cu toată stupiditatea sau malițiozitatea predispozițiilor, gusturilor și emoțiilor noastre.
Fiecare rațiune are escapadele ei emoționale și firești. Uneori sunt nevinovate, simple corzi sensibile care rezonează nebănuite de ceilalți... Păcat că altele sunt vinovate. Acest miez al sensibilității noastre este coruptibil, chiar corupt. Așa că, atenție la gardă!
Știu că aici pot începe divergențele. De ce să mă abțin? Ce e vinovat? Până la urmă bun e ce-mi place, nu?
Au deschis cutia Pandorei?
scris de Emma Modoran acum 19 ore
Controverse cu fuste scurte și alte picanterii
scris de Norel Iacob acum 2 zile
Ai primit SMS-urile?
scris de Florin Bică acum 3 zile
Religie de groază
scris de Alina Kartman acum 4 zile
Simptomele creştinismului „selfsibil”
scris de Florin Lăiu acum 8 zile
Comentarii
diana belean | 12 martie 2010 9:44
Nu tot ce scrie în presă este adevărat... ca să nu spun că mai nimic nu este adevărat. Și să mi se mai pară și logic ce scrie în presă, este și mai amuzant. Și apoi, toate afirmațiile făcute cu privire la cei care folosesc rețelele sociale nu pot fi decât presupuneri. Totuși... bazate pe ce? Părerea mea este că nici măcar o analiză simplă nu se poate face asupra acestor rețele darămite una complexă. De fapt nici nu ar fi corect să critici produsul fără să cunoști foarte bine fiecare ingredient. Or, în cazul de față „ingredientele” sunt oamenii, pe care nu-i poți trata cu onestitate decât individual...
Adaugă un comentariu
Semnele timpului îşi rezervă dreptul de a edita sau şterge comentariile care nu
respectă drepturile celorlalţi participanţi la dialog sau bunul simţ.