Ora de religie a rămas. Dezbaterea continuă pe conținutul ei.

    Vorbind despre predarea religiei în școală, fiecare înțelege ce vrea. Și, mai ales, fiecare accentuează ce vrea (vezi mai jos argumentele pro și contra). „Religia în școală” a devenit mai degrabă un fel de stindard care trebuie fie dat jos, fie apărat cu orice preț (vezi sloganul „Niciun liceu fără Dumnezeu”). Unii ar fi scos religia de tot din programa școlară, dacă se putea, probabil pentru că ideea de religie în sine le repugnă. Alții hiperbolizează, fiind gata să sfințească ora de religie ca piatră de temelie a construcției societății ideale.

    Căutând să separe apele, Andrei Pleșu, răspunde printr-un comentariu la o întrebare aparent de fond, dar care a fost mai importantă în 2008 (atunci s-a propus chiar scoaterea orei de religie) decât este acum: „Trebuie sau nu ca religia să fie o disciplină obligatorie?”

    Inevitabil, întrebarea întoarce pe toată lumea la linia de start. Cu alte cuvinte, deși azi noua lege a intrat la vot cu religia ca parte a „trunchiului comun”, dezbaterea nu e finalizată, zice Pleșu, pentru că totul depinde de ce se predă la ora de religie: dacă se predă religie bigotă, exclusivistă „propagandistă, anti-culturală” atunci să fie opțională (ora de religie opțională a fost amendată  de Patriarhul Daniel); dacă se predă un curs de istorie a religiilor sau de cultură și civilizație religioasă/creștină atunci să fie obligatorie.

    Andrei Pleșu vede două opțiuni în privința modului în care poate decurge ora de religie. Pe de o parte, ora de religie fundamentalistă, cu accent pe „stilistica prelegerilor de învățământ politic, încruntături, sudalme și excluziuni”, adică „pe teoria iubirii dublată de o pragmatică a urii”. Pe de cealaltă parte, ora de religie enciclopedică, în care informarea cu privire la fenomenul religios și diacronia lui să se amestece armonios cu înțelegerea „termenilor esențiali ai vieții religioase” creștine.

    Din viziunea expusă mai sus cred că lipsește soluția de dorit. Îndoctrinarea bigotă și exclusivistă, care nu dă loc libertății de conștiință, trebuie combătută, dar eliminarea ignoranței și sporirea competențelor didactice ale dascălilor nu sunt suficiente. Pledoaria lui Pleșu pentru cunoaștere e foarte utilă, dar mă îndoiesc că în privința scopului formativ al orei de religie, modelul său este cel mai bun, sau cel complet. Rămâne să hotărâm ce vrem de la ora de religie.

    O oră de religie informativă, și formativă doar în sensul toleranței, e, până la urmă, de acord cu al 4-lea argument contra, de mai jos. Nu te poți lăuda cu o oră de religie, acolo unde predai cultură religioasă. La o oră de religie, trebuie să fie prezentă credința. Religia fără credință e studiu interdisciplinar cu finalitate culturală, religia analizată în prezența credinței e studiu cu finalitate spirituală. Dacă vrem oră de religie, atunci să lăsăm loc credinței. Dacă vrem o oră de cultură religioasă, atunci s-o numim așa.

    Probabil că teama nemărturisită a multora e că soluția de dorit nu e posibilă. Dar pentru că nici eliminarea orei de religie nu e posibilă (s-a văzut deja), atunci vor măcar s-o facă neproblematică, s-o sterilizeze.

     Argumentele cele mai circulate sunt:

PRO

1. religia în școală scade nivelul de violență, îi face pe copii mai buni, mai toleranți, mai sociabili

2. religia în școală este garanția păstrării identității noastre culturale românești, fundamental creștină

3. istoria și civilizația europeană nu pot fi înțelese fără ora de religie creștină

4. ora de religie este cea care îi va conduce pe copii să înțeleagă Biblia, dar și alte scrieri sacre și alte religii ale lumii

CONTRA

1. religia în școală creează abuzuri (intoleranță, discriminări, ură, exclusivism) față de minoritățile religioase sau față de agnostici și atei
2. religia în școală este îndoctrinare și apologetică și asta încalcă libertatea decizională a copilului
3. religia în școală înseamnă imixtiunea bisericii în instituțiile publice ale statului
4. părinții și bisericile trebuie să se ocupe de nevoile spirituale ale copiilor

Taguri:

religia in scoala,

Recomandăm:

• Jumătate dintre români vor Religia ca materie obligatorie