Nu Internetul e de vină pentru singurătate

    Multe nu se ştiu încă despre relaţiile sociale, dar un lucru se ştie: socializarea online schimbă, mai discret sau mai abrupt, felul în care ne raportăm la ceilalţi.

    Cum altfel să se explice că pozele de pe Facebook sau statusurile de pe Tweeter au ajuns să fie folosite în procese de divorţ? Şi-o fi imaginat vreodată Mark Zuckerberg că proiectul pe care l-a odrăslit în studenţia lui zbuciumată la Harvard urma să nască un fenomen media?

    Mulţi se uită la tânărul de douăzeci şi şase de ani ca la un mic geniu, mai ales că Zuckerberg a câştigat o mulţime de bani pe seama ideii lui. Şi câţi nu ar vrea să aibă şi ei o idee strălucită care să-i propulseze dincolo de meandrele concretului, într-o lume cu mai puţine griji materiale? Ei bine, o privire fugitivă în istoria reţelelor sociale online vine cu o veste cel puţin interesantă: ceea ce a generat succesul Facebook, nu a fost geniul ideii, ci al momentului.

    Se spune că dacă Facebook ar fi o ţară, ar fi a treia ca număr de locuitori din lume. Privind din acest vârf, e uşor să îţi imaginezi că noutatea şi utilitatea unui astfel de proiect au fost irezistibile pentru milioanele de utilizatori care s-au înscris. Dar nu este aşa. Facebook a apărut cu 10 ani după ce prima reţea socială îşi vedea codurile html în reţeaua mondială. Deci nicio inovaţie la mijloc.

    SixDegrees.com este numele strămoşului reţelei Facebook, care promitea socializare şi partajare de informaţii încă din 1997. Vremea însă nu se copsese aşa că, în doar 4 ani, proiectul a falimentat. Alte 23 de reţele sociale au fost lansate până să apară Facebook, care era la început rezervată doar studenţilor Harvard. Până în 2006, când Facebook şi-a deschis porţile pentru publicul larg, societatea a trecut printr-un soi de metamorfoză, pregătindu-se lent şi aproape insesizabil pentru exodul online. Pe măsură ce trece timpul, reţelele online câştigă tot mai mulţi membri (şi bani), dar oamenii se simt tot mai singuri.

    Acum ceva timp, ST prezenta statistici care arată că tinerii de azi se simt mult mai singuri decât cei de vârsta a treia. Paradoxal pentru generaţia care tastează nativ şi care are acces la un puhoi de informaţie şi surse de entertainment online...

    John Cacioppo, neurolog la Univeristatea din Chicago spunea într-un interviu pentru Newsweek, că „pentru oamenii care se simt satisfăcuţi şi iubiţi în viaţa de zi cu zi, reţelele online pot fi o extensie utilă pentru a întări relaţiile. Însă pentru cei care se simt singuri, update-urile la statusurile Facebook sunt doar memento-uri despre cât de bine se descurcă toţi ceilalţi în a-şi face prieteni şi a se simţi bine." Aşadar, Internetul nu ruinează viaţa socială, dacă ea funcţionează deja offline; nu e un monstru care distruge prieteniile transformându-le din relaţii înfloritoare, în texte şi poze. Internetul nu transformă oameni perfect sociabili în pustnici informatici. Dar are capacitatea de a le acutiza sentimentul de singurătate, celor care chiar sunt singuri. Şi asta în ciuda promisiunilor de socializare.

Taguri:

prietenie, comunicare, singuratate, facebook,,

Recomandăm:

• Din cârciumă, direct pe Facebook: ciber-rușinea
• Tinerii din generația Facebook sunt la fel de singuri ca bătrânii
• Nou: Mandate de percheziție pe Facebook
• IT-ul ar putea genera o nouă „criză Dot-Com”
• Tautismul, maladia însingurării
• Studiu: Prietenii, o metodă eficientă de slăbit
• Efectul Facebook: mai triști, mai invidioși