Moţiunea de cenzură şi moaştele - cui dau votul meu de (ne)încredere?

Două lucruri au atras oamenii zilele astea. Doar două. Mitingurile din capitală și din țară, cu ocazia moțiunii de cenzură și pelerinajul la moaștele din Moldova sau din dealul Patriarhiei. Unii vor să îngroape un guvern care își reclamă dreptul la viață, alții vor să atingă un sfânt mort, ca ultimă șansă pentru o viață mai bună. Sunt oare două Românii, una care-și strigă foamea în stradă și alta care și-o alină la margine de raclă?

Nici concertul AC/DC nu a atras atâția oameni! Pentru că azi vor fi zeci de mii, poate sute de mii de demonstranți pe străzile Bucureștiului și în țară, în timp ce în Parlament se votează sau (se absentează de la) moțiunea de cenzură față de actualul guvern. În același timp, numărul pelerinilor veniți la moaștele Sf. Dimitrie cel Nou depășise deja de ieri plafonul de 60.000 de persoane, iar cele din Moldova săriseră și ele de 40.000. Fenomenul nu e nou, dar e mult mai accentuat decât în anii trecuți.

Eu nu sunt înregimentat politic. Nu sunt nici bugetar. Și nici nu cred în puterea făcătoare de minuni a moaștelor. (vezi aici suficiente motive, în comentariul prof. Florin Lăiu). Și atunci unde mă duc? Pentru mine cine și cu ce mână votează?

Nu știu dacă va pica guvernul sau nu. Și nici dacă (de) mâine ne va fi mai bine. Președintele Băsescu părea învins pe calculele din foaia analiștilor, și totuși a câștigat. Opoziția vocală și credibilă a zilei de azi poate uita mâine ce moralitate sau ce competență a reclamat. E tot un deja vu. Ar fi tragic și nu improbabil ca peste jumătate de an să asistăm la o rocadă: ei între ei, și noi între... noi.

Recunosc că nu sunt profet în politică. Iar biserica, cea curtată de politică înainte de alegeri, nu a vorbit deloc zilele acestea, decât printr-o mână la margine de raclă. Îmi rămâne să fiu creștin cu ce știu, din Carte. Să sper ca la vot „să se facă voia Domnului", fără imixtiunea interesa(n)tă a omului. Și să sper că în mitingul din stradă oamenii se vor comporta creștinește deși, și la coadă la moaște îmbrânceala o ia vârtos înaintea smereniei.

Ca atare, nu dau mâna nici cu politicianul înviat, nici cu sindicalistul revoluționar, nici cu sfântul mort. Nici măcar unul dintre ei nu e făcător de minuni. România va fi împărțită azi. Unii vor privi evenimentele ca Revoluția, la televizor, și își vor da cu părerea. Alții vor ieși în stradă, să protesteze. Mulți vor merge la moaște, întorcându-se mai mult sau mai puțin sătui. Cei mai mulți își vor vedea de ale lor sau vor medita la plecarea din țară.

Nu știu ce va fi mâine. Dar pentru azi dau votul meu de încredere tuturor celor ce gândesc. Mai departe! Și știu cu ce mână votează.