Invictus – mântuirea neamului prin sport
12 iul 2010 | Christian Sălcianu
„Drumul meu e speranța. Ținta mea e victoria", scria pe autocarul echipei Spaniei. Finala de aseară a polarizat lumea la nivel mondial. Milioane de oameni au stat cu sufletul la gură, și nu doar în Spania, Olanda sau Africa de Sud. A fost momentul de aur al televiziunilor, al sportului în 2010, al competiției numită fotbal mondial pentru următorii patru ani. Pentru religia numită fotbal, da, „golul lui Iniesta i-a dus în Rai" (titlu în presa spaniolă). De acum totul este istorie, comentarii.

„Sportul are puterea de a schimba lumea. Are puterea de a inspira, are puterea de a uni oameni, într-un fel cum puține alte lucruri ar putea-o face." (Nelson Mandela). Pentru cei ce nu au văzut fimul Invictus al lui Clint Eastwood, în 1995 Nelson Mandela își unea poporul încă divizat printr-un deziderat sportiv: echipa națională de rubgy avea în față provocarea de a câștiga campionatul mondial. Caz absolut real, echipa națională de rubgy a Africii de Sud a câștigat trofeul mondial în 1995, victoria devenind simbolul reunificării poporului aud-african. Când însă Mandela (jucat de Morgan Freeman) l-a chemat pe căpitanul Pienaar (Matt Damon) și i-a pus în față provocarea, a citat din Invictus, al lui William Ernest Henley.

Cuvintele acestea sunt strofa finală din Invictus, o sursă de inspirație de mare încărcătură, recunoscută de Nelson Mandela în lungii ani ai detenției. Henley, poet victorian, a scris poezia la vârsta de 31 de ani, pe când era imobilizat pe un pat de spital, cu un picior amputat. Din păcate, aceeași sursă a fost recunoscută și de Timothy McVeigh, autorul atentatului terorist de la Oklahoma City din 1995.
E clar că ține de noi cât de Invictus suntem. Și mai ales în fața cui. În ce Rai ajungem și pe ce cale.
P.S. Din 29 septembrie 2009, CNA-ul a luat o decizie prin care radiodifuzorii aveau obligativitatea de a difuza o serie de mesaje de avertizare. Între acestea se regăsește „Pentru o viaţă sănătoasă, faceţi mişcare cel puţin 30 de minute în fiecare zi." Este finala mare, zilnică, a fiecăruia dintre noi. Restul e istorie, comentarii. „Drumul meu e speranța. Destinul meu e victoria", scria pe autocarul viitorilor campioni mondiali.
Taguri:
Recomandăm:
-
Cine ne-a furat scrisorile de dragoste? Eliza Berzescu | 07 feb 2012 -
Credința din portofel și credința din suflet Alina Kartman | 03 feb 2012




