Din Kosovo, cu drag

Kosovo se apropie cu pași repezi de aniversarea a trei ani de la declararea independenței. În februarie 2008, străzile orașelor erau luate cu asalt de oameni care sărbătoreau apariția noului stat. Dar cum arată Kosovo la trei ani după?

Primii ani de viață ai statului Kosovo au continuat să fie marcați de suișuri și coborâșuri. Unul dintre puținele momente luminoase l-a constituit avizul consultativ al Curții Internaționale de Justiție, care a hotărât că declarația sa de independență este conformă cu dreptul internațional. Însă, după ce euforia gustului independenței s-a mai estompat, problemele ascunse sub preș au început să scoată capul la suprafață.

La trei ani de la nașterea sa, Kosovo rămâne un stat „neterminat”, ca desenul mâzgălit de un copil pe caiet și apoi abandonat. Una din problemele majore este lipsa unei suveranități complete. Guvernul nu își exercită autoritatea asupra întregului teritoriu - partea de nord a Kosovo, în care locuiește o populație majoritar sârbă, este controlată de facto de către Belgrad. 'Structurile paralele' (instituții precum primării, tribunale, școli) finanțate de guvernul sârb sunt bine înrădăcinate și nu par să se lase impresionate de eforturile autorităților din Kosovo de a câștiga nordul.

În plus, noul stat se sprijină încă pe cârjele comunității internaționale. EULEX, misiunea Uniunii Europene de sprijinire a supremației legii, deține puteri executive în domenii sensibile. Justiția, poliția și vămile sunt puternic susținute de prezența internațională. Biroul civil internațional (ICO) poate anula legi sau decizii ale Parlamentului din Kosovo atunci când acestea sunt considerate incompatibile cu planul Ahtisaari. Independență, cu siguranță.... dar sub supraveghere, până când Kosovo se arată gata să își asume toate responsabilitățile.

Pe lângă toate acestea, se adaugă faptul că independența Kosovo nu a fost recunoscută de majoritatea statelor membre ale Națiunilor Unite. Presa locală numără cu înfrigurare orice nou act de recunoaștere, dar până în prezent numai 75 din 192 de state (mai puțin de 40%) au recunoscut noul statut al Kosovo. Și, deși recunoașterea pe care un stat o arată altui stat nu are un efect constitutiv (un stat nu e mai puțin stat pentru că nu a fost recunoscut), cu siguranță faciliteaza lucrurile în plan practic. Tocmai de aceea, de exemplu, Kosovo nu are un prefix telefonic propriu, ci trei - al Serbiei, al Sloveniei și al Monaco. Din același motiv, probabil că
nu o să vedem în curând o echipă a Kosovo participând la Jocurile Olimpice sau la Campionatul mondial de fotbal.

Mai presus de toate, câștigarea independenței a fost multă vreme legată de promisiunea unui viitor mai bun. Populația a sperat într-o îmbunătățire a situației politice, economice și sociale - îmbunătățire care însă pare să se lase așteptată. Recentele alegeri marcate atât de clar de fraudă și parțial reluate, precum și raportul Consiliului Europei în care se arată că lideri din actuala clasă politică au fost implicați în trafic cu organe nu sunt semne bune. Independența câștigată nu a putut schimba peste noapte problemele adânci ale țării. Nu există nicio baghetă magică care să elimine rata mare a șomajului, corupția sau crima organizată. Există doar reforme care pot fi puse în aplicare atunci când există și suficientă voință.

Kosovo are încă în față un drum lung de străbătut. Dar tocmai de aceea urarea de „La mulți ani” i se potrivește.

P.S. - „La mulți ani” și sărbătoritului de azi, site-ul ST! Și lui i se potrivește urarea, dar din motive diferite.

Taguri:

kosovo, drepturile omului, independenta, serbia,

Recomandăm:

• Video: Documentar CNN premiat de Amnesty Int.
• Amnesty: Şansă istorică pentru drepturile omului
• SUA critică sentința dată unor lideri Baha’i în Iran
• CEDO a decis: căsătoriile homosexuale nu fac parte din drepturile omului
• Srebenica: anii de război au făcut loc şi musulmanilor şi sârbilor
• Criminalul de război gen. Ratko Mladic a fost arestat
• China refuză predicile SUA despre drepturile omului