Diavolul şi Satana, soţ şi soţie?

Blog

< Home

ABONEAZĂ-TE CONCURS PROMO

Diavolul şi Satana, soţ şi soţie?

Florin Bică | 18 martie 2010

Pe un ton hazos, cineva povestea că, înainte de a cunoaşte mai bine învăţăturile Bibliei, credea că Diavolul şi Satana sunt soţ şi soţie. Altcineva îmi povestea că, la o oră de religie (la nivelul învăţământului liceal), adolescenţii nu au fost în stare să spună care este deosebirea dintre Biblie şi Evanghelie. Un român oarecare, nu contează cine, mi-a spus odată că diferenţa între biserica din care face parte domnia sa şi bisericile celelalte stă în faptul că unii cred în Biblie, iar ceilalţi în Scripturi (pasămite, omul nu ştia că Biblia şi Sfintele Scripturi sunt acelaşi lucru). Am cunoscut un domn care nega natura divină a lui Christos, pe motiv că aceasta ar însemna că religia creştină este o religie politeistă. Totuşi, persoana în cauză nu avea niciun fel de dubii vizavi de calitatea sa de creştin. Aceste detalii mi-au revenit în minte când am citit despre ultima carte a teologului J. I. Packer (consacrat în rândul cititorilor români prin titlul Cunoscându-L pe Dumnezeu), considerat de publicaţia Times unul dintre cei mai influenţi 25 de teologi evanghelici (în 2005). Grounded in the Gospel (Înrădăcinat în Evanghelie) este titlul cărţii în care Packer avertizează că religia creştină se cufundă în păgânism, uitând tot mai mult învăţăturile sale de bază.

 

O simplă trecere în revistă a publicaţiilor cu profil creştin şi nu numai arată că, în prezent, temele de dezbatere în biserici (poate nu în toate, dar în cele mai multe) sunt legate de chestiuni care, în trecut, erau considerate clare: hirotonirea homosexualilor, dreptul de a divorţa, de a avorta, de a întreţine relaţii sexuale înainte de căsătorie etc. În fapt, o parte din lumea creştină doreşte să i se recunoască aceste drepturi / libertăţi şi, totodată, să primească binecuvântarea divină. Concluzia lui Packer este că necunoaşterea învăţăturilor fundamentale, biblice, ale creştinismului, este una dintre cauzele care stau la baza metamorfozării creştinismului într-o religie nouă, dopată cu elemente new age, care îi acceptă pe toţi aşa cum sunt (fără să mai fie ce îi era dat să fie).

 

Prea puţini creştini ştiu să spună, cu convingere, ce cred şi de ce cred. Chiar şi de la amvoanele bisericilor se aud tot mai des peroraţii pe teme filosofice, tentative nereuşite de „fină înţelegere psihologică a lumii în care trăim", comedioare pe gustul „publicului" tânăr (care să îi ţină pe tineri aproape de Dumnezeu) şi, în puzderia de seminarii pe teme de actualitate, învăţătura biblică îşi găseşte un spaţiu tot mai strâmt. Soluţia lui Packer este catehizarea, prezentarea sistematică a doctrinelor biblice, instruirea creştinilor în cunoaşterea Bibliei. Simpla răsfoire a Noului Testament ne arată că, în vremea lui Pavel şi Petru, cunoaşterea voinţei lui Dumnezeu şi studiul cărţilor sacre era o preocupare importantă. Botezul sau înregistrarea numelui în catastifele bisericeşti nu te face automat creştin. Desigur, problemele sunt suficient de complexe încât să putem spune că doar catehizarea nu este suficientă pentru regăsirea identităţii creştine. Însă, fără o lectură şi o cunoaştere serioasă a Bibliei, mai există creştinism?

 

Share |

Comentarii

Statuia Nuda | 21 mai 2010 13:39

Mda, e clar. Aveti filtre?.. sa nu cumva sa va deranjeze cineva iluzia.

Statuia Nuda | 21 mai 2010 13:38

Incredibil, asta s-a postat.

Statuia Nuda | 21 mai 2010 13:37

Pe site-ul asta nu se posteaza nimic, numai erori mi-a dat pana acum. Cred ca stie ca aduc numai critici religiei.

| 20 martie 2010 8:11

Cred ca Biblia trebuie citita mai intai devotional, ca pentru sufletul tau, ca o hrana. Pe care o mesteci, pe care o asimilezi. Fara alte pretentii sau proiectii. Si abia apoi ar trebui citita doctrinar, pentru a da marturie si altora. Atat timp cat ordinea e inversa, rezultatul este ca unii doar infiereaza la nesfarsit pacatele altora, hranindu-se ei insisi doar cu "laturile" (ma scuzati) din viata aromos-siropoasa a pacatosilor. Iar ceilalti sunt cu totul indiferenti fata de riscul in sine al faptelor lor (nu mai vorbim de avertizarea Scripturii cu privire la soarta lor). Eu stiu, din propria experienta, ca simpla lectura a Scripturii te ajuta enorm. Fara greaca si ebraica, fara dictionare si lexicoane, fara predanii sau comentarii. Sola Scriptura. Nu ai cum sa nu observi ce sa, si ce sa nu. Vorbim de invataturi fundamentale? Hai sa citim Tatal Nostru sau Cele Zece Porunci sau Predica de pe Munte. Si vom vedea nu doar ca e posibil sa fii crestin, dar e si de dorit. Crestinismul trebuie sa fie inclusiv - Isus te iubeste asa cum esti, dar si exclusiv - Isus te iubeste asa cum esti, dar te iubeste prea mult sa te lase asa cum esti. Sau pe forumul vostru trebuie sa fii politically correct?

Itac | 19 martie 2010 7:10

Ganduri care te fac sa reflectezi... sunt si eu tot in aceasta categorie a celor care nu pot spune "cu convingere ce cred si de ce cred?" Din pacate, ma trezesc in astfel de situatii sau pur si simplu stiu ca sta scris, dar nu stiu sa dau referinta biblica exacta. De ce? Pentru ca doar citesc si nu studiez. Dureros dar adevarat:(

Adaugă un comentariu








Semnele timpului îşi rezervă dreptul de a edita sau şterge comentariile care nu
respectă drepturile celorlalţi participanţi la dialog sau bunul simţ.

RSS Newsletter