De ce trebuia să se sinucidă?
Două seturi de întrebări ne-au frustrat ieri. Și dacă nu le dăm un răspuns, vom merge mai departe cu un handicap emoțional și spiritual.
„De ce trebuia să se sinucidă?” și corolarele: „De ce s-a sinucis?” / „Chiar a fost aspectul fizic motivul sau chiar merita să fie un motiv?” sunt întrebările care, în lipsa unui răspuns clar, ne-au frustrat ieri după anunțul decesului Mădălinei Manole.
Pentru creștini și mai tulburătoare sunt întrebările din setul doi. Ce zice Dumnezeu și ce zice Biblia despre sinucidere? Pentru că avem intuiția că e un lucru rău, pentru că Biserica îl tratează ca pe un lucru abominabil, suntem rupți între sentimente de milă și o nevoie ciudată de a ne distanța de sinucigaș și, implicit și straniu, de familia sa. Rezultatul e un amestec frustrant de disconfort, confuzie și vinovăție. Postarea lui Christian de ieri a scos ușor la iveală aceste trăiri. Citiți comentariile și veți vedea.
Ce este sinuciderea? Nu orice gest voluntar de luare a propriei vieți este sinucidere. Sinuciderea este diferită de martiriu (renunțarea la viață pentru apărarea unor principii și valori) și de sacrificiu (renunțarea la viață în favoarea altora), care păstrează respectul pentru viață și pentru calitatea ei. Sinuciderea este, în schimb, o respingere fundamentală a valorii vieții personale, o soluție ultimă la o viață insuportabilă.
De ce se sinucid oamenii? La nivel particular, sinuciderea poate fi determinată de un perfecționism tiranic. Perfecționismul poate fi al persoanei în cauză sau poate fi exterior, o sursă constantă de presiune din partea familiei, a prietenilor. Depresia sau mânia sunt alte cauze ale suicidului. Familiile destrămate sau familiile cu probleme relaționale reprezintă de multe ori un numitor comun al cazurilor de sinucidere și, pe acest fond, lipsa sprijinului social este determinantă.
Ce zice Biblia despre sinucidere? În Biblie, sunt menționate câteva cazuri de sinucidere în cazuri de război, frica sau rușinea fiind principalele cauze (Abimelec - Judecători 9:54, Saul - 1Samuel 31:4-5). Unele cazuri reflectă și prezența unei imagini scăzute și a lipsei respectului de sine, alături de o stare de tulburare emoțională sau mentală (Ahitofel - 2Samuel 17:23, Zimri - 1Regi 16:18, Iuda – Matei 27:5, temnicerul din Filipi – Faptele Apostolilor 16:26-28). Biblia nu evaluează moral cazurile acestea, nu le judecă, doar le prezintă.
Pentru a fi evaluată moral, sinuciderea trebuie comparată cu viziunea Bibliei despre viață: Dumnezeu a creat viața și noi nu suntem proprietarii ei, nu putem dispune de ea după propriul plac. Sinuciderea intră sub incidența poruncii a șasea („Să nu ucizi”). Un creștin nu poate considera validă moral varianta sinuciderii ca soluție pentru o viață de chin sau suferință.
Cum să reacționăm în fața cazurilor de sinucidere? E foarte interesant cazul lui Iuda. Iisus știa că Iuda se va sinucide, totuși nu-i adresează vreun cuvânt de condamnare. L-a privit cu milă când i-a spus „Pentru ceasul acesta am venit în lume...”. Compasiunea lui Iisus pentru Iuda e un punct de pornire în înțelegerea atitudinii potrivite față de cazurile suicidale.
Câteva utile precizări sunt cele făcute de Dr. Angel Manuel Rodriguez, de la Institutul de Cercetări Biblice (BRI). În primul rând, cazurile de sinucidere pot arăta rezultatul unei vieți în care omul renunță la Dumnezeu. Nu toate cazurile de sinucidere implică însă respingerea lui Dumnezeu. Sinuciderea este produsul unei stări emoționale dezastruoase, a unor dezechilibre chimice, pe fond de stres, anxietate, singurătate, trădare, rușine, depresie, boli mintale sau faze terminale ale unei boli. Nu trebuie să emitem judecăți asupra celor care s-au sinucis.
În al doilea rând, Dumnezeu este cel care cunoaște starea minții și a sufletului unei persoane. Și numai El poate măsura și judeca. Numai El știe viitorul sau soarta veșnică a cuiva.
În al treilea rând, Dumnezeu ne ajută să ne confruntăm cu vinovăția. Cei care se sinucid aveau nevoie și de ajutor profesionist pe care cei mai mulți dintre noi nu suntem capabili să-l oferim.
În final, dacă ești ispitit să te sinucizi, nu uita că există medicație pentru învingerea depresiei, există prieteni care te iubesc și un Dumnezeu care dorește să te susțină și să te poarte mai departe în viață, în ciuda dificultăților.
(Adrian Bocăneanu lucrează de ieri la două articole despre sinucidere, care vor fi publicate în revista tipărită, în lunile august și septembrie.)
Recomandăm:
- Greul acceptării unui gest: Mădălina Manole s-a sinucis.
- Mai bine câine viu decât leu mort
- Supravieţuitorii
- Preţul sinuciderilor în Japonia: 25 de miliarde de euro
- Înmormântarea deosebită a Mădălinei Manole a atras atenţia presei internaţionale
- Gorila e doar un semn
- 2.593 de români s-au sinucis anul trecut
- Raportul dintre rata sinuciderilor şi criza economică
- Avatar 1 - schimbarea la faţă a lumii prin cultura media
- Video: tornadă de foc în Brazilia
- Foto: Oraşul care a fost înghiţit de gunoaie
- Video: Laptele de țară poate fi nociv pentru sănătate
- Stephen Hawking: Universul nu e creaţia lui Dumnezeu
- Statisticile contrazic trei mituri frecvente despre concubinaj
- Video: Primele mesaje pentru cei dragi de la minerii captivi din Chile
Comentarii
Adam Anca-Maria | 26 iulie 2010 21:07
Sinuciderea a fost privita din totdeauna ca un pacat de catre cei care nu si-au luat propiile zile. Cei care ajung insa in paroxismul unei disperari atat de crunte, o gasesc ca pe o cale de a rezolva totul. Un profesor de-al meu spunea: "Poti rezolva orice, atata timp cat mai esti inca in viata!" Deci, nu cadeti in extreme! Viata este o suita de experiente pe care le traiestc atat trupul, cat si sufletul. Dupa moarte numai sufletul plateste unele acte de inconstienta, necredinta, lipsa de incredere in Dumnezeu, lipsa de stima pentru persoana, lipsa de curaj.
Nu suntem responsabili pentru faptul ca ne-am nascut, dar suntem responsabili pentru modalitatea in care ne ducem viata, iar acest lucru este valabil pentru noi toti. Disperarea care te indeamna la gesturi extreme ar trebui sa fie invinsa de Dumnezeu, dar fara credinta esti si asa trecut in neffinta. Eu nu m-as sinucide pentru ca mi-ar ramane amintirea patata de o crima grava, si anume uciderea propiei mele persoane, as avea pe chip un stigmat prea evident ca sa poata fi sters de anii ce vor urma. Un alt motiv ar ca nu as vrea sa mor neimpacata, desi de multe ori, moartea este o solutie. De fapt moartea nu este altceva decat o lumanare ce nu se mai poate aprinde niciodata, aruncandu-te in abisul regretuui etern, o data ce i-ai stins flacara plina de nadejde. Deci, nu disperati, nu alarmati, viata este dura, dar merita traita!
the inquirer | 17 iulie 2010 11:42
@Bogdan:
-exista o specie de pasari care nu suporta izolarea adica, mai pe scurt, daca le bagi in colivie se sinucid.
-una din cauzele esuarii unor cetacee mari este depresia cauzata de poluare (fractiuni de hidrocarburi in apa)
-:)
Ionut | 16 iulie 2010 23:31
aproape nimeni nu stia cine este Vincent Van Gogh in realitate inainte sa moara. post mortem au aflat... Intreaga opera care a condus la sinuciderea Madalinei nu o va cunoaste nimeni niciodata,chiar daca multi se vor mistui de curiozitate.dar acum se stie ca acel ideal de viata implinita nu a fost decat un mit...
Ionut | 16 iulie 2010 23:18
Chiar daca actul de sinucidere se comite in momente de disperare si chiar daca cel care are ultimul cuvant in luarea deciziei este momentul de disperare care se transforma in ultima picatura de ratiune, oricat de dramatic ar fi acel moment si oricat de bizar suna,ceea ce conduce la fapta aceasta este o suma a acestor intrusi emotionali, un timp mai lung in care se perinda momente de disperare,stari de agonie,depresii si crize,intrebari fara raspuns nascute poate din aspiratii irealiste. daca ar fi vb doar de o sg criza,s-ar depasi fara mari consecinte... imagineaza-ti ca te intalnesti cu un prieten,apoi cu o prietena,apoi cu un vecin.fara indoiala ca probleme exista si in viata ta,probleme care poate nu te aduc in pragul disperarii,pr.pe care le ascunzi cat este posibil a.i.prietenii tai nu baga de seama.inmulteste aceasta masca, cu cca.6 miliarde si vei intelege de ce in aceasta lume viata uneori este plina de surprize,mai ales in cazul oamenilor de la care te astepti cel mai putin.probleme exista oriunde.toti oamenii le ascund,dupa cum increderea este tot mai mica. traim o explozie a inovatiei si a tehnologiei superavansate,mijloace care in realitate se dovedesc a fi capcane care ne fura mintile si ne rapesc dreptul la viata,ca si cum ne-am trezi in mijlocul unei metropole din Japonia fara harta sau in cosmos fara echipament. Multumirea o obtii atunci cand intelegi ca ceea ce primesti de la Dumnezeu este mai bun decat ceea ce ti-ai dori tu. Traieste simplu si vei atinge apogeul satisfactiei de a trai!
olteanul | 16 iulie 2010 17:27
Nu stiu exact cum priveste Dumnezeu problema sucidului dar banuiesc ca nu se bucura,si nici nu recomanda un asemenea gest,cu siguranta ca fiecare caz va fi "tratat"(de Dumnezeu) dupa o cunoastere perfecta a imprejurarilor,simtaminelor,si intregi conjucturi care a condus la acest gest...Ma gandesc la noi cei care avem tendinta de a"judeca"daca nu cumva printru-n sir de alegeri,repetate in domeniul fizic si spiritual nu ne gasim in aceiasi situatie.Personal nu recomand sucidul
bogdanian | 16 iulie 2010 16:50
In trei puncte.
1. Ma intreb daca nu trebuie facuta totusi o diferenta intre a judeca o persoana, ale carei idei complexe nu le putem intelege, si a judeca un gest, o atitudine, o actiune care totusi da o linie directoare gandirii: e bine sau nu e bine?
De multe ori realitatea face sa nu poata fi disociata o persoana de gestul sau. Acest caz prezinta de fapt un studiu de caz si e posibil sa inspire si alte persoane intr-o directie sau alta.
2. In cazul sinuciderii, cred personal, aspectul fundamental este pierderea sensului vietii. Medicamentul cel mai bun este sa intelegi ca viata are un sens, ca Dumnezeu are un plan cu tine, ca nu traiesti in deriva.
3. Singuratatea unei persoane nu poate fi combatuta dupa moartea ei, ci in timpul vietii. Poate ca ar trebui sa facem mai mult aici. Cineva poate fi intr-o multime si sa se simta singur. Cred ca Isus cand era langa oameni ii facea sa nu se mai simta singuri si e un exemplu pt noi astazi.
adina | 16 iulie 2010 15:52
Alexandru sper sincer ca oamenii cu o gandire simplista ca a ta sunt intr-un numar mai limitat. Stii tu cumva drama prin care trece un suflet care ia o asa decizie? Pentru cei care vor numai paine si circ multe lucruri sunt de neinteles, si sinuciderea intra aici.Personal nu sunt de acord cu sinuciderea, insa nu o condamn.Macar din bun simt si respect fata de inteligenta umana ar trebui cultivata o atitudine de rezerva in a blama ceva ce tu nu poti intelege.
Alexandru | 16 iulie 2010 11:03
Sa te sinucizi e o tampenie. Sa ajungi la decizia de sinucidere e o tampenie. Sa nu fi multumit de tine, de cum areti este o tampenie: femeia asta avea mari probleme dava a considerat viata ca o problema. poate ca e mai bine asa.......... Cine stie. Dumnezeu sa o ierte.
mauricio | 16 iulie 2010 6:57
@nero: baţi câmpii cu succes! mă întreb cât dai tu pentru ajutorarea săracilor... Probabil mult, după tonul relaxat cu care judeci ce fac şi cât dau alţii.
Iosua | 16 iulie 2010 2:36
Citez: 2Cor.7.10: "In adevar, cand intristarea este dupa voia Lui Dumnezeu, aduce o pocainta care duce la mantuire si de care cineva nu se caieste niciodata; pe cand intristarea lumii aduce moartea."
Ganduri de sinucidere vin la marea majoritate a oamenilor (ca sa nu spun la toti), iar acestea vin din partea diavolului. Aceia care se intorc spre Dumnezeu sunt izbaviti. Unii duc mari lupte pentru a scapa de aceste ganduri negre (Ps. 94.19)si amagitoare.
S-o stie toata lumea clar: Atunci cand iti vine in minte un gand de sinucidere, acel gand vine direct de la satan!
@nero - fii pe pace nu mai este mult pana la judecata care se va face cu privire la tot ce este ascuns fie bine fie rau; fiecare isi va lua rasplata; pacat de multele nedreptati din mijlocul celor care ar trebui sa fie exemple de urmat; dar in curand o sa vina si marea cernere asa ca fii pe pace, roaga-te pentru ei si indreapta-ti privirea catre Domnul Isus;
Florin LÄiu | 16 iulie 2010 0:42
Într-un anumit sens, primul gest sinucigaş din lumea noastră, a fost al unei femei perfecte, care a decis să se atingă de fructul interzis. A fost un gest sinucigaş asistat, sub imperiul manipulării psihologice şi al vrajei necunoscutului. Oricine se desparte de Dumnezeu face un gest sinucigaş, pentru că numai Dumnezeu este izvorul vieţii, fără El nu există viitor şi speranţă.
nero | 16 iulie 2010 0:29
adevarul este ca voi adventistii vreti sa faceti atatea lucruri bune si sa salvati pe toata lumea si in acelasi timp sa aveti timp de mers la biserica imbracati dupa revista si cu masini ultimele modele, dand astfel un exemplu de simplitate si pocainta. Va apucati sa faceti binefaceri in haiti africa sau sudamerica cheltuind enorm pentru transportul voluntarilor NEPREGATITI si nu va mai raman bani pentru binefacerea in sine, va inarmati de ultima tehnologie pe care cheltuiti milioane in numele propovaduirii numelui lui Dumnezeu, dar nu va mai intereseaza cei care nu au o casa unde sa se uite pe internet la programele voastra de sanatate; construiti centre de relaxare si spitale, insa preturile pe care le practicati sunt inaccesibile pentru saraci insa voua asta nu va mai pasa important este sa iasa profit; v-ati transformat intr-o societate comerciala de succes(e adevarat) dar a-ti pierdut pe drum lucrul cel mai important: sa ajutati trupurile si sufletele oamenilor din ce in ce mai impietrite. In cateva sute de ani biserica va strange atat de multe bogatii incat nu va mai fi nici o diferenta intre voi si catolici sau ortodocsi. Dece Isus a spus tanarului bogat care dorea sa il urmeze ca ucenic ca sa vanda tot si sa imparta la saraci tot ce are in timp ce pastorii vostri mentin afaceri ca sa isi asigure viitorul si neavand incredere in cuvantul lui Dumnezeu care spune ca painea si apa nu va vor lipsi? Sunteti evreii secolului XXI (noul popor ales al lui Dumnezeu)
Scumpy Dory | 15 iulie 2010 22:53
Întrebare retorică poate: toată lumea critică regimul comunist, dar am o întrebare, atunci era tot atât de pregnantă ideea de suicid şi chiar comiterea în sine?
Anonim | 15 iulie 2010 22:08
Prin postarea aceasta, Norel a punctat foarte bine sentimentele si intrebarile prin care trece orice roman sensibil la aflarea mortii artistei. Nu a judecat pe nimeni, ci doar a incercat sa ne ajute sa ne formulam niste raspunsuri corecte la o problema care pare sa se raspandeasca printre noi asemenea unei epidemii.
xyz | 15 iulie 2010 19:28
@popescu, certitudinea ta neinfluențabilă este, după cum văd eu, o preferință. Preferi un Dumnezeu impersonal și interesat doar de armonia legilor natural-universale. Preferi de asemenea să crezi că Biblia e o colecție de legende onorabile. Și tu pari un om onorabil. Dar ai preferințe, nu certitudini. Eu am căutări, unele răspunsuri și întrebări fără răspuns. Dar rămân deschis și în mișcare. Mă gândesc că și ție ți-ar prinde bine asta.
Popescu | 15 iulie 2010 18:47
Aș crede în acel dumnezeu, care se manifestă prin armonia legilor universului, nu într-unul care se ocupă cu destinele şi faptele omenirii.
Cuvântul dumnezeu, așa cum ne e prezentat, nu este nimic altceva pentru mine decât expresia şi produsul slăbiciunii umane, Biblia este o colecţie de legende onorabile, dar primitive, care sunt, în orice caz, destul de copilăreşti. Niciun fel de interpretare, indiferent cât de subtilă, nu-mi poate schimba opinia.
Emma Chimoiu | 15 iulie 2010 17:12
In loc sa ne focalizam atentia asupra unui fapt consumat (si care, in cazul acesta nu are solutii) ar trebui sa ne concentram energiile in a preveni astfel de situatii pe viitor.
Am putea fi mai deschisi nevoilor celorlalti.
Christian SÄlcianu | 15 iulie 2010 14:30
Ieri, eu scriam așa: „nu se cade să-i judecăm pe cei ce își iau viața ca și cum le-am fi dat-o noi!” Norel, azi, a scris astfel: „Nu trebuie să emitem judecăți asupra celor care s-au sinucis.” Ceea ce aștepta și Kiss. Părerea mea.
kiss | 15 iulie 2010 14:04
nu-mi place modalitatea in care a-ti scris despre sinuciderea ei. E drept nu a facut bine, totusi nu e nimeni in masura sa o judece.
Presa a prezentat o empatie mai mare decat voi, de unde se astepta mai mult.Trist
Bogdan | 15 iulie 2010 13:01
Dintre toate fiintele vii, doar omul este capabil sa isi ia viata in mod constient si voluntar. Nici un animal nu face asa ceva. Nu o spun pentru a o condamna pe Madalina si pe cei ce au ales acelasi drum, ci pentru a va starni pe cei ce inca sunteti in viata... la meditatie...
Dannah | 15 iulie 2010 11:53
Nu stiam ca exista atatea cazuri de sinucidere in Biblie...
selector | 15 iulie 2010 10:37
sa fie cumva vorba de o viata dubla care a ajuns la scadenta? nu in sensul fatarniciei, ci al asteptarilor. pe scena trebuia sa fie zambitoare, in timp ce in sufletul ei se macina zilnic...
un sociolog spunea ieri ca motivatiile pentru suicid sunt de o banalitate infioratoare. orice raspuns am da, ar fi respins cu dispretuire imediat.
apreciez in postare fraza: Biblia nu evaluează moral cazurile acestea, nu le judecă, doar le prezintă.
O apreciez ca afirmatie a autorului, desi pe cinstite, si mai ales in situatia generata acum in Romania, mi-as dori mai mult de la Biblie. Adica de la mine in citirea ei. E clar ca trebuie sa mai studiem.
astept cu interes si articolele lui Adrian Bocaneanu.
Scumpy Dory | 15 iulie 2010 10:14
Actul de suicid se comite în momente de disperare.
Prin termenul disperare, înţelegându-se acea stare în care fiinţa umană nu mai găseşte nici o altă soluţie optimă de a rezolva un anume conflict interior.
Pentru a nu se ajunge la acest gest, trebuie să existe o minimă speranţă în ceva superior încrederii în sine şi a stimei de sine inaltă, şi anume: încredere în Dumnezeu.
Adaugă un comentariu
Semnele timpului îşi rezervă dreptul de a edita sau şterge comentariile care nu
respectă drepturile celorlalţi participanţi la dialog sau bunul simţ.