De ce m-am făcut ziarist

Recent, o prietenă mi-a propus să scriu ce cred eu despre puterea presei și dacă generația tânără poate face vreo diferență. După vreo câteva zile de mestecat ideea, mi-am dat seama că nu pot răspunde la întrebarea asta decât după ce-mi dau eu seama de ce m-am facut jurnalist.

Iar raspunsul e simplu: pentru a face o schimbare, pentru a-mi aduce contribuția la progresul umanității. Da, e o meserie grea. Da, stresul te macină continuu. Da, autoritățile încearcă să te cocoșeze și să te intimideze. Da, mogulii încearcă să te determine să le faci jocurile sau să-i înjuri pe ceilalți moguli. Da, cei de la marketing vor să fii blând cu firmele cu care ai contract. Dar niciodată presa nu a fost mai liberă și mai vivace ca acum. Sigur, au trecut vremurile când găinile nășteau pui vii sau când unii faceau ziariști din taximetriștii din stație.

Sigur, și acum avem securiști în presă, și acum se face cenzură în diverse forme, și acum se amestecă prin articole informative comentarii fără dovezi, și acum se manipulează. Diferența față de anii '90 sau față de vremea lui Ceaușescu e că acum o mai mare parte a publicului își dă seama. Nu trebuie să fii psiholog ca să-ți dai seama când ceva e în neregulă, când o dezvăluire e părtinitoare, când autorul trage spuza pe turta lui sau când bate câmpii cu grație pentru un articol plătit. De ce? Din simplul motiv că acum presa nu mai are monopol asupra distribuției. Informația nu mai vine doar de la un singur post de televiziune, de la un singur radio sau doar de la o mână de ziare.

De cînd a aparut Internetul, informația a devenit din ce în ce mai accesibilă, mai complexă și mai căutată. Pe web, pe iPad, pe Android, pe Kindle, pe bloguri, Facebook, Twitter și YouTube, oamenii accesează mai multă informație ca oricând. Sigur, presa scrisă moare de moarte bună. Tehnologia progresează. E în natura umană. Dar jurnalismul nu va dispărea. Oamenii vor continua să consume informație. Din ce în ce mai multă. Succesul Google, care în esență clasifică noianul de informații și ni-l servește rapid pe tavă, este un exemplu ilustrativ.

Meseria de ziarist nu va dispărea. Se va transforma. Fie pe net, fie pe rețele sociale, fie pe dispozitive speciale, oamenii vor citi și vor fi la curent cu orice. Dezvăluirile și scandalurile vor continua. Deja blogurile profesionale au luat fața publicațiilor tradiționale în IT, auto sau divertisment. Un secret tot se va afla, mai devreme sau mai târziu. Chiar și cu o polarizare foarte puternică așa cum e astăzi la noi. Când ziariștii dintr-un trust au un subiect despre un om sau o firmă tabu pentru ei, îl vor livra prietenilor din tabăra adversă, pentru că atunci când zi de zi ai de-a face cu președinți, miniștri, multinaționale, directori sau tot felul de persoane dubioase, nu îți vine să taci mâlc când ți se cere ceva, să accepți cenzura. E în sange. Nu vă gândiți că jurnaliștii „înjură" doar din placerea de a înjura. Ei caută alternativa... Scrii pe blog, dai veste pe Twitter sau îți anunți prietenii gata să „miroasă" un subiect pentru a dezvălui secretul, găsești mereu căi de a evita piedicile.

Jurnaliștii nu sunt câinii de pază ai democrației; ei sunt sanitarii pădurii - dacă nu consumă cadavrele, molimele răspandite de acestea vor îmbolnăvi societatea... Jurnaliștii nu sunt eroi. Ei doar fac treburile murdare ale societății, pentru ca aceasta să continue să se perpetueze.

Daniel Ionașcu este redactor economic la Jurnalul Național și a scris pentru ST Guest Contributors în cadrul campaniei Cred ce scriu. Gândesc ce scriu.

Taguri:

jurnalism, blog, presa, ziaristi,

Recomandăm:

• Musulmanii în miezul evenimentelor religioase
• România citeşte tot presa tabloid
• Bloggingul îi ajută pe adolescenţi să se integreze
• Bloggerii catolici pornesc cruciada împotriva necredinței din biserică
• Vatican: primul summit al bloggerilor catolici
• Un futurolog a prezis sfârșitul ziarelor în câțiva ani
• Românii nu mai cred în presă