Cutremure au mai fost, iar planeta se răcește

28 feb 2010 | Norel Iacob

Ați încercat să vă gândiți ce înseamnă 220 000 de morți? Dacă le dau crezare celor de la AP, toți cei prinși de dezastru în casele lor au murit sub dărâmături. 220 000 e un număr imens – câteva stadioane de oameni. Probabil că aproape fiecare familie a pierdut pe cineva. Imediat după dezastrul din Haiti, am văzut fotografii cu șirurile de cadavre adunate. Abia în fața fotografiilor am înțeles că doar auzind știrile nu puteam realiza tragedia copleșitoare a haitienilor. Au fost unele dintre cele mai cutremurătoare imagini pe care le-am văzut.


În ultimele săptămâni, au avut loc trei cutremure mari – Haiti, Japonia, Chile – ultimul fiind cel de-al treilea cel mai puternic ca magnitudine din istoria consemnată a cutremurelor. Deși e limpede că acoperirea media ne-ar putea da un fals sentiment că seismele recente sunt mai multe și mai grave, Stephen S. Gao, geofizician la Universitatea de Știință și Tehnologie din Missouri, a confirmat că raportat la perioada 1970-1990, scoarța Pământului a fost totuși mai activă în ultimii 15 ani. „Nu știm încă motivul”, dar ar putea fi unul foarte simplu, a continuat geofizicianul.

Ar fi ușor de tras concluzii despre această intensificare a activității seismice. Dar vreau să fac o paralelă înainte.


Pentru asta sar la alt subiect (nu fără noimă). Știți filmul lui Al Gore – „An Inconvenient Truth”– și, de asemenea, mesajele foarte mediatizate ale lui James Hansen (și noi l-am citat în revista din ianuarie, dedicată evenimentului de la Copenhaga ). Puternic mediatizat, mesajul apocaliptic al autodistrugerii planetei din cauza acțiunilor iresponsabile ale oamenilor a provocat un interes fără precedent. Cam în același timp cu summitul de la Copenhaga (decembrie 2009), Hansen își publica ultima carte – Storms of my grandchildren – în care își continuă apelul ultimativ pentru schimbarea atitudinii curente a guvernelor față de pericolul încălzirii globale.


Ce nu se știe poate foarte bine este că alți doi renumiți oameni de știință se află într-un conflict mediatic serios cu Hansen. Dr. William Gray, faimosul specialist în uragane, și John Theon, supervizorul lui Hansen la NASA, l-au atacat public pe James Hansen și mai ales teoria lui cu privire la accentuarea încălzirii globale din pricina nivelului ridicat de CO2. Argumentele celor doi sunt că alți factori, și nu nivelul de CO2, provoacă încălzirea globală – industrializarea, creșterea demografică, schimbările dramatice ale circulației curenților oceanici etc. Oricum, pe scurt, natura contează mai mult decât orice ar face omul („Schimbarea climatică naturală domină orice ar putea face omul.”– Dr. William Gray). Unele studii spun chiar că Pământul s-ar fi răcit din 2006 până în 2009.


„Cred că omul e sincer, dar suferă sever de megalomanie” – a afirmat Theon despre James Hansen. Același John Theon declara în ianuarie 2009 că pentru el este o „oportunitate să-și adauge numele pe lista celor care nu sunt de acord cu ideea că încălzirea globală e produsă de mâna omului.”


Ați prins ideea. Cele două grade apocaliptice până la dezastru nu mai sunt chiar două sau nu mai sunt deloc. Se dezvoltă curentul scepticismului științific față de încălzirea globală provocată de om.


Până la urmă rămâne tot o chestiune de alegere cu privire la cine/ce merită crezut. Interesant, nu?

RSS general RSS ştiri RSS bloguri
Newsletter
[x] Închide

Abonează-te la newsletter-ul ST şi vei primi, cu frecvenţa aleasă de tine, informaţii despre actualitatea care te interesează.
ATENŢIE: Pentru a te asigura că newsletterul nu va fi blocat de filtrul anti-spam, adaugă adresa newsletter@semneletimpului.ro în 'Address Book'/'Contacts'