Cum a intrat Ameneh Bahrami în istorie

„Ochi pentru ochi" sau „iertare pentru rău"? Balanța înclină de cele mai multe ori în favoarea primei variante însă, când se întâmplă să încline și în partea opusă, lumea devine nu „mai dreaptă", ci „mai bună".

Ameneh Bahrami, femeia iraniană căreia instanța i-a oferit ocazia de a-l „vedea" pe agresorul care a desfigurat-o și a orbit-o pentru totdeauna, pedepsit cu aceeași suferință, respectiv desfigurat și orbit cu acid, a renunțat la răzbunarea... legală. Anterior, Ameneh afirmase că pedeapsa stabilită de tribunal a făcut-o fericită. Ba chiar ar fi vrut să fie ea aceea care să toarne acidul în ochiul agresorului. Și mulți dintre iranienii care au comentat pe marginea acestui caz mediatizat nu doar în Iran, ci și peste hotare, au apreciat că se va face dreptate și că agresorul va primi exact ceea ce merită.

Când îi privești chipul lui Ameneh și când te gândești la turnura dramatică pe care a luat-o viața ei, la numeroasele operații pe care a fost nevoită să le suporte sau la visurile care i-au fost spulberate, parcă îți vine să te alături vocilor care au aprobat aplicarea legii talionului în dreptul agresorului său. Dorința de a-i face rău celui care te-a rănit vine în mod natural. Renunțarea la răzbunare și iertarea se nasc mai greu sau nu apar niciodată.

„Îl iert! Îl iert!" Femeia a strigat aceste cuvinte chiar în momentul în care medicul se pregătea să execute sentința și să îi toarne vinovatului acid în ochi. Iar cuvintele arată că Ameneh, deși a orbit complet, a văzut mai limpede ca niciodată. A văzut că „ochi pentru ochi" nu îi va reda nici chipul, nici vederea, nici anii petrecuți în suferință. A văzut că răzbunarea nu va aduce alinare. Și a ales să ierte. Legea talionului a fost învinsă.

„Dar dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viața pentru viață, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie." Citatul nu este din legea iraniană, nici din cea romană, ci din Biblie (Exodul 21:23-25). Un pasaj similar poate să fie citit în Leviticul 24:19, 20. Și, prima întrebare firească este: cum de există o astfel de poruncă în Biblie?

Contrar părerii larg răspândite, conform căreia aceasta era o lege a răzbunării, legea dată de Dumnezeu a avut de fapt rolul să prevină răzbunările sângeroase, inegale. Când Dina, fiica patriarhului Iacov, a devenit victima unui prinț din Sihem, frații ei au trecut prin foc și sabie o cetate întreagă - o pedeapsă inegală, o răzbunare nedreaptă. Mai târziu, chiar tatăl lor avea să condamne faptele „justițiare" ale fiilor lui (Geneza 49:5, 6). Într-un context în care oamenii erau înclinați să se răzbune „de șapte ori câte șapte", legea talionului a stabilit un principiu clar, și anume că pedeapsa nu poate și nu trebuie să fie mai mare decât fapta sancționată.

Mai târziu, în ton novator, Iisus Christos a declarat: „Ați auzit că s-a zis: «Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.» Dar Eu vă spun: «Să nu vă împotriviți celui ce vă face rău. Ci, oricui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt.»" (Matei 5:38, 39) Comentariul Lui nu a sancționat vechea lege a talionului, ci a arătat că există o etapă superioară: iertarea. Acesta este motivul pentru care povestea lui Ameneh merită să fie spusă mai departe. Este încă o dovadă că puterea iertării există și funcționează.

Gandhi a rostit odată următoarea cugetare: „Ochi pentru ochi și întreaga omenire va fi oarbă". Rămâne să ne gândim cum ar fi lumea dacă răzbunarea ar fi înlocuită cu iertare...

Taguri:

iran, legea talionului, iertare,

Recomandăm:

• Iranul se oferă să escorteze flotilele care duc ajutoare spre Gaza
• Țara care a hotărât să renunțe la Internet
• Iran: Logo-ul Jocurilor Olimpice 2012 este rasist!
• Femeile iartă mai mult decât bărbaţii
• Paradoxul protestelor antiguvernamentale din Iran
• Israel și Iran trimit nave în Marea Roșie
• Premieră: centrala nucleară din Iran produce electricitate