Ce se-alege de inimile frânte? (varianta creştină)

Când am scris despre tragedia lui Amy Winehouse, o prietenă mi-a spus părerea ei: „era doar o fată cu inima frântă". I-am dat dreptate şi, în finalul discuţiei, am ajuns cumva să îi promit că o să scriu un articol despre „What becomes of the brokenhearted" - varianta creştină.

Seminarele creştine privind relaţiile romantice învaţă în general cum să aştepţi: maturitatea emoţională, persoana potrivită (pentru a investi dragoste fără riscuri) sau căsătoria (pentru a avea relaţii sexuale legitime). Presaţi de unele decalaje sociale sau de îndoială, tinerii însă nu prea mai așteaptă, riscă mai mult și sunt respinși mai des. Iar pentru vindecarea dezamăgirii în cazul unei respingeri este nevoie de răspunsuri. De o explicaţie a cauzelor sau de o înțelegere a scopului, a sensului durerii.

Mulţi se înghesuie să-i spună celui respins să învețe lecția și să uite. Să se bucure că acum e mai înțelept. Problema e că atunci când eşti îndrăgostit, primul obiectiv e să fii iubit, nu să devii înţelept. În plin şoc al respingerii, contează mai puţin că ai dobândit înţelepciune, cât contează că ai pierdut iubirea pe care o doreai. Vindecarea poate începe însă chiar de la această frază!

Psihiatrul creştin Timothy Jennings propune o soluţie surprinzătoare. Primul impuls când eşti respins este să cauţi defectele din cauza cărora nu te-ai „calificat" pentru relaţia respectivă: nu eşti suficient de frumos/ deştept/ popular etc. Dar această perspectivă este distructivă pentru că, spune Jennings, în esenţă, respingerea NU oferă informaţii despre cel respins.

Ieşi dintr-un super market şi în parcare vezi un bărbat de 40 de ani, care ţipă cât îl ţin plămânii la o fetiţă de 5 ani şi înjură ca la uşa cortului. Cine, la vederea unui astfel de tablou, ar gândi „vai, ce fetiţă rea!"? Şi totuşi, observă Jennings, unii rămân cu traume fiindcă se gândesc că e vina lor că ceilalţi i-au rănit.

De fapt, refuzul vorbeşte despre cel care a respins. Dacă te refuză brutal e evident că persoana are (cel puţin) o problemă de educaţie. Însă şi dacă te respinge arătând respect faţă de sentimentele tale, poţi deduce o informaţie preţioasă: nu te place pentru ceea ce eşti. Iar aceasta este un motiv suficient ca să realizezi că persoana respectivă nu se califică pentru o relaţie cu tine. Dacă nu te place aşa cum ai vrea tu, nu înseamnă că ai pierdut iubirea la care ai visat toată viaţa, ci înseamnă că aceasta NU era iubirea pe care o doreai tu. Fiindcă ceea ce ne împlineşte este siguranţa că suntem înţeleşi şi apreciaţi fix aşa cum suntem.

„Adevărul vă va face liberi" spunea Hristos (Ioan 8:32). Dezamăgirea nu e un sfârşit, e conştientizarea că ai avut o iluzie, care te-ar fi ţinut captiv imaginaţiei tale. Dacă te-ai eliberat de ea, înseamnă că eşti pregătit să găseşti persoana care să te iubească fără să se sperie de defectele tale. Acea persoană care să creadă că puteţi creşte împreună şi care să creadă în tine aşa cum crezi şi tu în ea.

Taguri:

relatii, relatii romantice, tineri, tineri crestini, inspirator,

Recomandăm:

• Relațiile romantice, o cursă cu obstacole pentru tinerii creștini
• Cuplurile materialiste au mai multe probleme
• Șeful FMI despre generația pierdută de tineri
• 7 secrete ale încurajării eficiente
• Brenden Foster: testamentul unui copil
• Credinţa unui pastor: cancerul m-a făcut mai bun
• Relațiile de cuplu - ce NU trebuie să se schimbe!