Ce este un „concert de Sf. Ilie”
Christian Sălcianu | 12 martie 2010
Şedinţă de redacţie. Discutăm opţiunea unui concert organizat în Săptămâna Mare, cu ocazia lansării ediţiei noastre speciale de Paşte - „Ultimele zile ale lui Iisus”. La un moment dat cineva întreabă privindu-ne tangent la rama ochelarilor: nu faceţi un concert şi de sf. Ilie? Chiar aşa. Cum ar arăta un concert de sf. Ilie? Cine ar cânta, cui şi mai ales ce?...
Creştinismul românilor e conceput prin taină mai mult decât prin show. Participi tăcut la un concert de muzică sacră, admiri pătruns o piesă de artă la un muzeu, baţi calea unei mănăstiri retrase, suspini în timp ce vezi – pentru a nu ştiu câta oară – filmul Iisus din Nazaret. Recunoaşteţi un creştinism particular, intim, nebătător la ochi, discret. Uneori suspect de discret. Pe care totuşi, nu l-aş da la schimbul unei lozinci de import care proclamă Jesus loves you, come as you are (Iisus te iubeşte, vino aşa cum eşti). Pentru că genul acesta de mesaj te invită la o religie superficială, te cheamă să vii aşa cum eşti şi te lasă... la fel. E un show pe care românii nu-l asociază, pare-se, cu religia, oricât ar încerca cineva.
În România, media e pentru masă, nu pentru mesă, iar frontiera nu se trece. Şi nici măcar când evaluăm eforturile sincere ale mediei creştine (presă scrisă, radio şi televiziuni, nenumărate site-uri de duh) de a mărturisi şi a încuraja credinţa, aceasta nu pare suficient de potentă pentru o breşă în faţa mediei de masă, sub care e ţinut slobod cetăţeanul român.
Nu înseamnă că religia nu apare în mass-media. Pe 4 aprilie şi catolicii şi ortodocşii vor sărbători împreună Paştele. În câteva zile va începe seria de mesaje vizibile pe orice canal, pe care eu le numesc „reclame la un concert de sf. Ilie”. Pasajul clasic al experienţei lui Ilie este în cartea biblică 1 Împăraţi capitolul 18. Oameni politici, consilieri, incantaţii, jertfe, invocări, credincioşi, mult popor cu gura căscată... Toţi cu ochii la cer!
Din păcate sunt sigur că vom vedea aceiaşi politiceni care azi se calomniază iar mâine ne vor ura, împreună, Paşte fericit. Aceeaşi presă care azi are ştiri de crime şi hoţii, iar mâine transmisii în direct de la slujbe religioase. Aceeaşi clasă avută care jertfeşte pe sticlă donaţii ce nu o costă nimic. Aceeaşi lume mondenă care falsează magistral, schimbând crăciuniţele în iepuraşi şi pătimirile pe patimi.
De aceea, nu vreau un concert de sf. Ilie. Îl prefer doar pe Ilie. Cu sloganul lui: cine crede în Dumnezeu să meargă după El; cine crede în alţii să meargă după alţii. Dar fără amestecarea lucrurilor.
Au deschis cutia Pandorei?
scris de Emma Modoran acum 18 ore
Controverse cu fuste scurte și alte picanterii
scris de Norel Iacob acum 2 zile
Ai primit SMS-urile?
scris de Florin Bică acum 3 zile
Religie de groază
scris de Alina Kartman acum 4 zile
Simptomele creştinismului „selfsibil”
scris de Florin Lăiu acum 8 zile
Comentarii
csilla | 16 martie 2010 15:04
Interesant articol ... Inspirat ... Şi eu îl prefer doar pe Ilie, fără concert. Amestecarea nepotrivită a lucrurilor nu este binevenită în niciun domeniu din viaţa noastră. Bine ar fi să nu uităm cât de mult ne preţuieşte Domnul şi câte făgăduinţe minunate ne-a dăruit. Să ne încredem în Domnul, păşind pe urmele Sale.
Gogiu Simona | 15 martie 2010 14:34
Ca tot te gandeai ce sa cante potentialii concertanti de Sfantul Ilie. Pai un Ilie-Tepes ar mai sara sufletul oprimatilor si poate si-ar gasi vreun tunet cu efect si la oprimatori(macar de neutralizare, daca nu de neantizare).
selector | 14 martie 2010 12:23
ori concert, ori Ilie - eu cam asta inteleg. pana cand biserica nu va fi ca Ilie, sarbatorile crestine in mass media vor fi doar concerte. iar biserica pare a avea un monopol pe religie, astfel incat, tace tot anul, dar de sarbatori stie ca partenerul tot la ea se intoarce (stat, mass media, politica) si ii bate la usa smerit. dupa 2 zile, pariu ca biserica ramane doar la trinitas tv, adica pe canalul saptezecisiceva in telecomanda omului.
x | 13 martie 2010 20:00
Eu-le, parca te stiam optimist incurabil... Care mergi inainte, care ai asteptari chiar daca e riscul de a fi dezamagit. Asa scriai in alt post. (desigur, poate fi alt "Eu")
Eu | 13 martie 2010 18:27
Lasa lumea asa cum e! Nu incerca sa o schimbi ca te vei schilodi sufleteste. Accept-o dar detaseaza-te. Schimba-te tu si poate vei influenta si lumea.
Itac | 13 martie 2010 15:32
Acelasi sentiment il traiesc si eu. O iubire fata de aproapele meu afisata doar pt ca timpul o cere, nu o iubire care sa izvorasca din interior, pentru ca asa ne cere Domnul tuturor si in fiecare clipa a vietii noastre. Devenim evlaviosi doar in anumite "vremi" si uitam de Cel care vegheaza asupra fiecaruia dintre noi chiar si atunci cand ne odihnim. Nu cumva importanta pe care noi o avem in ochii Domnului este mai mare decat importanta pe care o are El in ochii nostri?
Luc | 13 martie 2010 10:10
Da ! :)
x | 13 martie 2010 9:24
Amestecarea lucrurilor, mai modern spus sincretism, e, in cuvintele prorocului un "schiopatat". Si nu normal, ci cu amandoua picioarele. Spunea Wurmbrand ca daca unii spun ca 2+2=4, iar altii spun ca 2+2=3, adevarul nu este... undeva la mijloc, adica 2+2=3,5
Adaugă un comentariu
Semnele timpului îşi rezervă dreptul de a edita sau şterge comentariile care nu
respectă drepturile celorlalţi participanţi la dialog sau bunul simţ.