Antony Flew - ateul care s-a răzgândit!

14 apr 2010 | Norel Iacob

Profesorul, filosoful raționalist și ateul de renume mondial, Antony Flew, a murit pe 8 aprilie 2010, la vârsta de 87 de ani. Flew și-a petrecut cea mai mare parte a vieții negând existența lui Dumnezeu, până când în 2004, și-a schimbat dramatic convingerile.

Mă șochează că despre moartea lui Antony Flew s-a aflat Foto: telegraph.co.uk în presa mare abia dintr-un necrolog publicat în 13 aprilie a.c., la cinci zile după moartea profesorului. Dacă nu pentru lista sa lungă de realizări, renumele și CV-ul impresionant, atunci măcar pentru discutarea numelui său în bestsellerul ateului Richard Dawkins și parcă tot trebuia să fie mai atent ochiul presei asupra vieții sale.

Antony Flew a predat la Universitățile din Oxford și Aberdeen, înainte de a ocupa poziția de profesor de filosofie la Universitățile Keele și Reading. Site-ul bethinking.org notează că profesorul Flew a fost numit „cel mai influent filosof ateu al lumii” și, de asemenea, „unul dintre cei mai recunoscuți atei ai secolului XX”. Lucrarea sa clasică este eseul „Theology and Falsification”, care a fost, în opinia publicației London Telegraph, cea mai citată scriere filosofică după 1950.

Așa cum practic transmite prin eseul său, Flew a considerat aproape toată viața sa că „presupozițiile teologice nu pot fi nici verificate, nici infirmate prin experiență”. În ceea ce-L privește pe Dumnezeu, spunea Flew, trebuie să plecăm de la prezumții ateiste, lăsând povara aducerii dovezilor pe umerii celor care cred că Dumnezeu există. Principiul de bază al lui Flew era cel socratian - „urmează dovezile, oriunde duc ele.” Dacă în cea mai mare parte a vieții sale, Flew a considerat că nu există nicio dovadă bună care să sugereze existența lui Dumnezeu, în 2004, o schimbare dramatică a avut loc în gândirea profesorului.

Pe principiul „urmează dovezile”, Flew a concluzionat că rezultatele cercetărilor cu privire la ADN au „arătat, prin complexitatea aproape incredibilă a aranjamentelor necesare producerii vieții, că o inteligență trebuie să fi fost implicată”. „Am fost convins că iese din discuție posibilitatea ca materia vie să fi evoluat din materia moartă și apoi să se dezvolte într-o ființă extraordinar de complicată”, a conchis Flew. În 2007 HarperOne a publicat cartea lui Flew - There is a God: How the World's Most Notorious Atheist Changed his Mind (Există un Dumnezeu: Cum s-a răzgândit cel mai notoriu ateu al lumii). Apropo, ați auzit să se fi făcut atâta vâlvă pe marginea acestei cărți câtă s-a făcut în cazul cărții lui Dawkins?

Deși Flew nu a îmbrățișat creștinismul sau altă religie, și a acceptat în continuare teoria evoluționismului, convingerea sa exprimată sonor, că viața nu putea să apară la întâmplare, i-a șocat pe colegii ateiști, care îl priveau pe Flew ca pe unul dintre cei mai de seamă campioni ai ateismului.

Foarte interesantă este, în acest context, recenzia făcută cărții lui Dawkins (The God Delusion) pe care site-ul bethinking.org i-o atribuie lui Antony Flew.

„The God Delusion, a scriitorului ateist Richard Dawkins, este remarcabilă în primul rând pentru că a atins un soi de record prin vânzarea a milioane de copii. Dar ceea ce este mult mai remarcabil decât reușita economică este faptul că prin conținutul – sau lipsa de conținut mai degrabă – al acestei cărți, Dawkins demonstrează a fi devenit ceea ce el și camarazii săi seculariști consideră a fi o imposibilitate: și anume, un secularist bigot. (Dicționarul meu Oxford definește un bigot ca „un adept încăpățânat sau intolerant al unui punct de vedere”)... citește restul aici .