Amurg violet (la mormântul lui George Bacovia)

Deborah Collins, realizatoare de radio, din Dallas, crede că seria Amurg a devenit o adevărată obsesie pentru fetele şi femeile din întreaga lume. Milioane de adolescente, îmbrăcate în blugi, íe şi sarí sau purtând burqa, se visează iubite de vampiri arătoşi şi vânjoşi. Obsesia există, într-adevăr, dacă e să ne gândim numai la faptul că, în această săptămână, sute de fani ai Amurgului vor mărşălui pe Bulevardul Unirii pentru a-i îndupleca pe protagoniştii seriei să vină în România.

Obsesia există, dar nu e nouă. Harry Potter s-a făcut mare, s-a căsătorit şi s-a dus la casa lui. Evident, cineva trebuia să-i ocupe locul în imaginaţia, visurile şi timpul liber al adolescenţilor. S-a întâmplat ca acest locţiitor să fie vampiru' Eddy, îndrăgostit lulea de adolescenta Bella. Povestea nu e nici nouă, nici profundă. Are însă priză la publicul tânăr şi neinstruit sau instruit doar din revistele cu poze colorate şi pagini lucioase.

Cred că Bacovia nu se va răsuci în mormântul său de plumb pentru că îmi îngădui să redau uşor modificată o strofă din al său „Amurg violet", o strofă atât de potrivită isteriei care a învăluit în amurg întreaga lume:
Amurg de vară violet...
Din turn, pe câmp, văd doar vampiri cu plete;
Şi vârcolacii trec în pâlcuri violete,
Oraşul tot e violet.

Părinţii par însă prea ocupaţi pentru a evalua modul în care copiii lor îşi petrec timpul liber. Ce părinte ar putea să creadă însă că personajul Bella - o adolescentă rebelă, gata să renunţe la familie, la prieteni şi să-şi vândă sufletul pentru o dragoste teenager-ească - poate fi un model pentru copiii lui? Sau ce părinte s-ar simţi bine ştiind că, în fiecare seară, ar intra pe geam, în camera fiicei lui, un necunoscut, fie el chiar „nemuritor şi rece"? Şi totuşi, acestea sunt personajele celebrei serii!

Din păcate, orice opinie creştină vizavi de filozofia seriei Amurg pare sortită eşecului în faţa valului uriaş al industriei distruactive. Cărţile traduse în zeci de limbi, revistele, pixurile şi hainele imprimate cu personajele principale, trei filme lansate pe piaţă şi încă unul „pe ţeavă" - Amurgul nu mai este demult o simplă poveste cu vampiri. E un produs care unora le umple buzunarele, iar altora le ia mintea şi le absoarbe sufletul.

Adoptarea unei atitudini se impune totuşi, nu doar pentru că trebuie să fie cineva „contra", ci pentru că este necesară. Indignarea este justificată dacă ne gândim că, peste Ocean, în unele biserici, vampirul Edward a fost comparat cu Iisus, pentru a stârni astfel interesul adolescenţilor şi pentru a-i atrage spre religie. Cred că este doar un alt mod de a ne da cu stângul în dreptul. Nu văd nicio asemănare între vampirul care suge sângele victimelor şi Christos care Şi-a vărsat sângele pentru a salva victimele păcatului. Şi chiar dacă ar exista vreuna, pe termen lung, compararea Fiului lui Dumnezeu cu un vampir nu le va fi utilă adolescenţilor. Dar cum să le explic asta? Cum?

Taguri:

amurg, filme, vampir,

Recomandăm:

• Lideri creştini, îngrijoraţi de interesul sporit pentru vampiri
• Hollywoodul criticat pentru că vrea să introducă vampiri în Biblie