„Gena religie” și cel mai popular sport

În 23 ianuarie 2011, sub titlul Pot genele să explice religia? , Samantha Hayes, jurnalistă la 3news.co.nz, a reluat incitanta temă a „genei lui Dumnezeu”. Ea citează o nouă cercetare a Universității Cambridge cu privire la dovezile suplimentare ale existenței genelor care îi predispun pe oameni să creadă în Dumnezeu.

Până acum 30 de ani, credința religioasă se presupunea a fi produsul culturii. Dar în ultimii 5 ani, determinarea biologică este privită tot mai mult ca o alternativă posibilă. ”Știm, într-un sens foarte general că genele sunt absolut esențiale pentru religie, pentru că numai ființele omenești sunt religioase. Peștii de acvariu, pisicile și alte animale nu sunt religioase”, afirmă Joseph Bulbulia de la Universitatea Victoria. Tot el spune că misterul genetic al religiei este departe de a fi rezolvat, dar studiul Univeristății Cambridge aduce mai multă lumină asupra problemei în discuție.

Studiul analizează ideea că evoluția ar explica religia. Baza? Genele sunt moștenite de-a lungul generațiilor. Dovada? Oamenii religioși au mai mulți copii decât cei seculari și cu cât sunt mai devotați, cu atât au mai mulți copii. Un studiu făcut în 82 de țări arată că participanții la mai mult de un slujbă religioasă pe săptămână au o medie de 2,5 copii pe familie, în timp ce aceia care nu participă niciodată la serviciile divine înregistrează o medie de 1,7 copii pe familie. Jurnalista se întreabă: ar putea religia „cu adevărat să fie un miracol al evoluției?”

Subiectul naște controverse și discuții aprinse, mai ales pentru miza conținută. Poate fi explicată existența lui Dumnezeu și credința ca fiind un ”miracol al evoluției?” Dacă da, atunci Dumnezeu, ființa transcedentală universului pe care-l cunoaștem, este exclus definitiv din acest univers (și probabil ar trebui exlus și cuvântul ”miracol” din vocabularul și experiența umană). Miza însă ar putea fi falsă, pentru că, în realitate, în ciuda faptului că ”misterul genetic al religiei este departe de a fi rezolvat”, gândirea naturalistă L-a exclus deja pe Dumnezeu din ecuația existenței, fără un argument temeinic care să tranșeze definitiv problema.

Este interesantă observația conform căreia copiii născuți în familiile religioase moștenesc înclinația spre religie de la părinții lor, genetic, așa cum moștenesc celelalte caracteristici fizice (mâinile, forma ochilor, culoarea pielii etc.). Însă, spune Joel C. Hunter , „este o diferență între predispoziția genetică și predeterminare. Înainte de a crede trebuie să decizi să crezi.” Vedem copii crescuți în familii credincioase, care nu îmbrățișează religia părinților lor, sau viceversa. Prezența genei religie, VMAT2, sau, mai bine zis, a citozinei, ”nu conduce automat pe cineva la credința în Dumnezeu, sau la căutarea spiritualității”, declară agnosticul Dean Hamer, unul din pionierii ipotezei genei lui Dumnezeu. De fapt, după declarațiile aceluiași cercetător, acest studiu nu ne spune nimic despre existența sau inexistența lui Dumnezeu, ci cel mult, despre capacitatea omului de a recepta prezența divină.

Îmi place afirmația reverendului Victoria Matthews, episcop de Canterbury ”religia nu va supraviețui pentru că avem mai mulți copii, religia va supraviețui pentru că vorbește inimii, minții și sufeltului omului”.

Ființa umană nu are nevoie de un Dumnezeu pe care să-l creeze. Însăși ideea căutării lui Dumnezeu arată nevoia omului după ceva ce lumea naturală, inclusiv mintea lui, nu-i poate oferi. Omul caută instinctiv reperul, ceea ce Dumnezeul Bibliei promite omului: o viață condusă de principii morale, care nu pot fi explicate nicicum prin prisma evoluției strict naturale. Ideea că genele noastre sunt dictatorul, chiar și în domeniul moral, care anulează puterea alegerii personale, este o nouă formă a celui mai practicat ”sport” al omenirii – binecunoscuta ”fugă de responsabilitate”.

Gabriel Ișvan este pastor și scrie pentru rubrica ST Guest Contributors.

Taguri:

gene, religie, dumnezeu, credinta,

Recomandăm:

• Existența lui Dumnezeu, pe locul 3 în topul contestațiilor din Marea Britanie
• Lupta pentru custodia valorilor morale
• Și președinții îngenunchează
• Angajatorii religioşi, obligaţi să dea contraceptive angajaților
• Islamul nu justifică „crimele de onoare”
• Indonezian ameninţat cu închisoarea după o postare pe Facebook
• Vaticanul organizează o expoziţie ştiinţifică în Pisa